Doru POPOVICI

Istoria blaturilor din fotbalul românesc este una străveche. Ba cred chiar că la noi (deh, ca la noi, la nimeni) s-au petrecut fapte de capă şi şpagă mai dihai decât prin ţările unde s-au dat sancţiuni grele pe linie sportivă şi ani buni de pârnaie, etalonul în acest sens fiind Italia. Acolo, cel puţin două dintre scandaluri, „Totto Nero” şi „Mani Pulite” au dus la retrogradări, depunctări, închisoare şi, la cel mai recent scandal, chiar şi la sinucideri. La noi, deşi de cel puţin 20 de ani presa semnalează fel de fel de combinaţii şi aranjamente, puşcărie, şi aia mai mult mimată, n-au făcut decât vreo câţiva arbitri mai fraieri şi vreo doi conducători de club. De vorbit însă despre chestiile astea vorbim toată ziua, toată noaptea, an de an. Cum ziceam, dintre blaturile istorice de la noi, cu valoare de unicat planetar, ar trebui amintite măcar câteva. Primul care îmi vine în minte este cel al Scorniceştiului lui Mitică Dragomir, care când a fost să promoveze în Divizia A (că doar asta n-avea satul lui Ceauşescu, echipă de primă ligă) a bătut în ultima etapă cu, parcă, 18 – 0. E acelaşi Dragomir, nu-i o coincidenţă de nume. Altă chestie tare e aia a lui Titi Teaşcă (odihnească-se în pace) care, pe când era antrenor la Sibiu, i-a dat bani arbitrului pentru o victorie: 5.000 de lei. Ăla a fluierat numai invers, iar la urmă, în vestiar, i-a aruncat lui Nea Titi sacoşa cu banii, zicându-i: „Bă, Titi, io n-am nevoie de banii tăi murdari!”. Ajuns la el în cabină, Teaşcă numără banii: 10.000! Îi dăduse ăla punga cealaltă, de la adversari! Istoria blaturilor româneşti include fel de fel de nenorociri, de la o finală de Cupă (Steaua - Dinamo) întreruptă după anularea la comandă a celui mai corect gol din tot sezonul, până la constituirea „Cooperativei” pe direcţia Bistriţa – Piatra Neamţ – Bacău – Galaţi, şi câte şi mai câte. Practic n-a existat om de fotbal nemânjit, măcar prin tăcere, deci complicitate. Peste toţi, porcul suprem, unu’ Naşu’, care cu orice prilej a grohăit: „N-am dovezi”, deşi presa i-a adus cu sutele. Şi tocmai când le erau tuturor golanilor viaţa mai uşoară şi câştigurile mai dodoloaţe, hop! Că veni tocmai din Elveţia o doamnă ziaristă care ştia dinainte scorul de la capodopera Rapid – Petrolul. Prilej cu care s-a stârnit viesparul: Reghe şi maimuţă-sa, Pădureanu, parcă-parcă au avut şi ei ceva bănuieli, da’ numai pe la alţii. La ei în echipe, niciodată! Nasol e că UEFA anchetează acum şi amicalele. Unul e ăla al Stelei cu Krasnodar, despre care am scris atunci. N-ar fi haios s-o ia Petrescu în numele tuturor?