Gabriel MANȚĂ

La finalele CM al cluburilor aveam două posibilităţi: să adormim la TVR 2 sau să ne luăm (iarăşi!) cu mâinile de cap la Eurosport 2. Având în vedere că programul era matinal, nu doream să adorm la loc, aşa că n-am stat pe TVR decât preţ de un căscat, două şi am mai revenit când şi când. Dincolo am dat peste alţi comentatori decât cei din semifinala Barcelona – Al Sadd, dar mult mai slabi. Probabil de-aia au şi fost distribuiţi la finala mică. Pentru că jocul nu ne distra, şi-au dat ei mâna peste ţară. Am aflat astfel că japoneza este ca “latina veche” pentru unii jucători străini pripăşiţi în campionatul nipon. După umila mea părere, cuvântul veche era mai nimerit lângă greacă, dar se vede treaba că asta nu prea avea tangenţe cu japoneza, spre deosebire de defuncta latină care a fost la vremea ei chiar şi… vulgară! Pe urmă, fiindcă intrase un japonez care jucase prin Peru, unul dintre ei îşi aduce vag aminte că în Peru parcă a candidat la preşedinţie cineva de origine japoneză şi aşa s-ar explica asemenea destinaţie. Colegul de microfon nu-l poate ajuta deloc în asemenea chestiuni, dar internet-împărat i-l relevă pe celebrul Fujimori, ani de zile preşedinte peruan. Că, mai recent, fiica sa a candidat şi a ratat mărturisesc că nu ştiam. Asta îmi aduce aminte de o glumiţă din filmul românesc de sezon, “Marţi, după Crăciun”, în care o jună se mira că până şi ta-su lui Enrique Iglesias cântă. Unul, Julio!

Dar asta nu e tot, trecem şi pe partea fotbalistică. După ce că se prezentaseră fără documentare, neştiind cine pe cine eliminase, dacă se întâmplase în timp regulamentar sau la 11 metri, ne mai servesc una referitoare la rivalitatea Real-Barcelona: cică Realul nici n-ar trebui să ia titlul dacă ia bătaie de la Barcelona şi în retur. Păi atunci să-i spună cupă, nu campionat! La finala mare au reapărut Manolo şi colegul, dar meciul era de nivelul lui Grădinescu, care văd că se păstrează doar pentru Bundesliga. Cam puţin, la ce personaje sunt prin preajma microfonului.

Despre triumful Barcelonei, două scurte consideraţii. N-a existat vreodată o diferenţă atât de mare între două campioane continentale, Europa vs. AmSud, iar Xavi, cu călcâiul de la primul gol şi cu golul marcat apoi, ar trebui să-şi adjudece Balonul de Aur.