Doru POPOVICI

Sâmbătă seara s-a consumat primul sfert din tortul numit „El clasico”. A fost un 1-1 perfect logic, absolut echitabil, înregistrat între două echipe care în mod evident se gândeau la cu totul altceva: la celelalte 3 meciuri care chiar au miză, ba încă şi enormă, întrucât campionatul pentru care s-a disputat acest meci este practic încheiat încă de acum, mai bine de două săptămâni. Başca faptul că el înseamnă parcă mai puţin decât „Copa del Rey”, a cărei finală are loc mâine şi în care cu siguranţă că vom vedea cu totul altceva decât nesfârşita tatonare de sâmbăta trecută. În mod paradoxal, acest 1-1 înregistrat pe „Santiago Bernabeu” şi care în alte condiţii ar fi fost privit ca un mare eşec, pare acum un succes măcar moral pentru Real, echipa care a reuşit egalarea în inferioritate numerică, lucru cu atât mai surprinzător cu cât pentru Real practic nu prezenta nici un interes. A fost un meci în care, culmea, a lipsit aproape complet spectaculosul, deşi jucau cele mai spectaculoase echipe din lume. A fost un meci în care driblingurile de efect şi şuturile memorabile au fost inexistente, ambele echipe părând doar a se antrena, totodată menajându-se, pentru ceea ce abia urmează. În mod evident, Jose Mourinho a găsit antidotul, acesta fiind unul cât se poate de simplu: ca să nu te alerge Barcelona, trebuie să o alergi tu pe ea! Permanent, timp de 90 de minute. La acest capitol, Real a dovedit o surprinzătoare capacitate de efort, spre deosebire de Barcelona, a cărei „tiki-taka” a dat dese rateuri, mai ales datorită evidentei stări de oboseală a unora din piesele de bază ale diabolicului mecanism, Messi, Xavi şi mai ales Davi Villa. Cred că insomnia care nu poate să nu-l fi bântuit pe Mourinho din noiembrie încoace, de la acel 5-0 de coşmar, este pe terminate. De fapt, cred că s-a mutat la Pep Guardiola, care îşi vede pentru prima oară maşinăria scârţâind. Peste toate, mai cred că şi Jose Mourinho nu este tocmai obişnuit să încaseze, el şi oricare din echipele pe care le-a antrenat, 5 goluri într-un singur meci, iar fapta să rămână nepedepsită. Dincolo de iubirea mea veşnică pentru Real, cred că faptul că Real n-a prea jucat până acum este marele ei avantaj. Poate că pierdem şi „Copa del Rey”, dar Champions’ League e a noastră, nu a Barcelonei. Iar marele erou va fi Marcelo.