Gabriel MANȚĂ

Dacă pe scara asta a dezastrelor, Chivu a fost încadrat la proporţii biblice, brazilianul Luiz Adriano pe unde s-ar situa? De când l-am văzut primadată mi s-a părut cam ratangiu, adică tipul ăla de atacant care pleacă bine, are viteză, ajunge la întâlnirea cu mingea, dar are o problemă. O dă greu în aţe. Iar asta de la cap i se trage, privirea-i fiind tâmp-expresivă. Iar după ce că ratează în draci, se umple de penibil şi la golul marcat de Pique. La faza aia nici nu se poate spune că l-a scăpat din marcaj, pur şi simplu îl căuta prin careu ca la v-aţi ascunselea. Doar că el juca unul de la gimnazial cu unul de la liceu.

În rest parcă am văzut meciul Barcelonei cu Real, de astă toamnă, doar că Şahtior a mai mişcat ceva în atac. Barcelona a condus la pauză cu două goluri evitabile şi cu Real, şi cu Şahtior. Cu ucrainenii, pasa lui Messi era adresată lui Villa, dar dacă ajungea, era ofsaid. Dar Srna a scos mingea de pe traiectorie, direct la Iniesta, gol. Pe urmă, la golul lui Alves am văzut o mostră de lipsă de experienţă din partea tânărului Rakiţchi, altfel promiţător. Acesta, cu faţa la minge, rămâne imobil pe 16 metri la o pasă în adâncime, când fie şi o jumătate de pas înainte l-ar fi lăsat în ofsaid pe fundaşul Barcei.

A nu se înţelege că îi ţin isonul lui Lucescu, amintiţi-vă că la tragerea la sorţi îi acordasem 15-20% şanse de calificare. Iar aceste şanse le-am înjumătăţit încă înainte de meci, când am aflat că Cigrinski se accidentase la ultimul antrenament. Deci omul care făcuse nişte sute de antrenamente cu galacticii, care luase parte la schemele lor, care încercase să le dejoace scheme în clasicul joc apărare contra atac, tocmai el n-a putut coborî în iarbă! Oricum, la ce am văzut miercuri seară, cred că scorul de 4-2 ar fi fost mult mai aproape de realitate, mai ales că ar fi păstrat ceva noimă pentru retur.

Capitolul Raţ. Tehnic, Lucescu are ce să-i reproşeze, chiar şi eu, la faza golului marcat de Xavi, am strigat la Raţ din faţa televizorului! L-a lăsat pe acelaşi Alves să intre încălţat până în sufragerie înainte să-l întrebe pe cine caută. Nu se ştie pe cine o fi căutat, de găsit, l-a găsit pe Xavi. Dar, omeneşte vorbind, ce i-a făcut Lucescu lui Raţ nu se cade. Când i-a tras o palmă unui puşti pe nume Răducioiu, pentru că luase „roşu” în semifinala cu Anderlecht, a făcut-o ca un părinte. Cu ocara asta în văzul tuturor, parcă n-a mai fost aşa.