Doru POPOVICI

Ultimul din interminabilul şir al scandalurilor în care rolul principal îl au românii este cel legat de un alt „născut talent” şi care, până să capete statutul de „mort speranţă” îşi bate joc de propria-i existenţă: Ciprian Marica. Plecat de ani buni din ţară, ar fi avut suficient timp să se dumirească asupra statutului său de fotbalist profesionist, nu doar de privilegiat al sorţii. Faptul că în Ucraina a fost mereu în prim plan, în loc să-l responsabilizeze, a produs exact efectul invers, făcându-l să-şi autoinducă un statut de Dl. Goe. Ţinut probabil în frâu atât de un antrenor care nu face concesii jucătorilor (de sorginte sovietică) existenţei cotidiene, Ciprian Marica n-a avut acolo prilejul de a-şi manifesta personalitatea decât pe gazon. Ceea ce era perfect. Scăpat în lumea pe deplin liberă, beneficiar şi al unui statut de excepţie (cel mai scump transfer efectuat vreodată la Stuttgart), Ciprian Marica, în loc să devină „neamţ” sau să fi păstrat măcar vagi urma de „ucrainean”, a redevenit român, în adevăratul şi deplinul înţeles al cuvântului. Mai întâi s-a dovedit „greu adaptabil”, apoi cumva tolerat, iar acum, trecut cu puţin de jumătatea contractului, pe deplin „inadaptabil”, caracterizare care defineşte de fapt fotbalitul român, oricum s-ar numi el: Lăcătuş, Răducioiu, Adrian Ilie, Ilie Dumitrescu, Ionel Ganea, şi lista poate continua cu mai toate numele de exportaţi care se consideră în primul rând exceptaţi. De la orice: de la reguli, de la disciplină, viaţă sportivă, educaţie, civilizaţie. Fotbalistul român, dacă nu are antrenor tot român, cu care să împartă tot ce ţine de spiritualitate, de la înjurături de mamă şi dragoste de manele, până la tăierea porcului şi orientarea către başoalde penale, se transformă, ca în „Povestea porcului” şi alte basme clasice, în altceva. De regulă nu în Făt Frumos (şi niciodată în Făt Deştept!) ci în broască râioasă, dihor (de-şi întorc ăilalţi nasul) maimuţă etc. El uită că antrenorul face legea şi încearcă să-i impună el antrenorului propriile-i reguli, pe care ăla nu le înţelege, nefiind educat în spiritul manelei şi al pomenii porcului. Neînţelesu’, de data asta Marica, are şi argumente: „Mă pune să fac şi faza defensivă, anulându-mi astfel calităţile de golgheter, că ajung obosit în careul ălălalt şi nu mai pot înscrie” (!!!). Dacă-i spui derbedeului că pe lumea asta mai există şi un Drogba, un Ronaldo, un Adebayor, care scot de pe linia porţii lor, iar peste 20 de secunde o-nfig în cealaltă, dobitocul răspunde că ai ceva cu el. Şi, în completare, că ăia iau salarii mai mari. Apropo: vă amintiţi vreo faptă a ăstuia la Naţională?