Doru POPOVICI

Ştiţi vorba aia din popor, cu aţa care când e să se rupă, se rupe. Formulată altfel, mai puţin metaforic, duce la concluzia că toate au un sfârşit, că nimic nu e veşnic. Ultimele două exemple din lumea fotbalului vin să confirme cu vârf şi-ndesat chestia asta. Primul este chiar din ograda noastră şi se numeşte Dinamo. Un club care s-a născut ilegal, a supravieţuit fraudulos şi al cărui sfârşit, când va veni, va declanşa un tsunami de arestări. Structura moştenită de la Miliţie şi perpetuată, ca o răzbunare a sorţii, prin coabitarea infractorilor (sinonim: acţionarilor) cu cei care ar trebui să-i aresteze, pare să-şi trăiască ultimele clipe. Aştept cu emoţie clipa când bandele de generali (dar şi grade mai mici, cum e cazul lui Neţoiu) vor explica, în faţa celor îndreptăţiţi că le ceară asta, cum stă treaba cu averile unor Borcea sau Turcu, cu salariile de ordinul sutelor de mii de euro ale unor panarame de fotbalişti „pârâţi”, cu transferurile şi achiziţiile aceloraşi fotbalişti, pe scurt: cu întreaga spălătorie de bani care de ani întregi ameninţă cu prezenţa în Liga Campionilor dar care fără contribuţia tot penală a bandei de arbitri s-ar fi cuvenit de multă vreme să joace acolo unde merită, prin Divizia C. Abia a fost niţeluş zgâriat buboiul şi sunt gata să pariez că mai e doar puţin până să împroaşte cu valuri de puroi.

Ai doilea exemplu, de o cu totul altă natură, e Barcelona, echipa care a câştigat anul trecut toate trofeele posibile, toate competiţiile la care a participat. Ei bine, după ce ne-a încântat ochii (iar fanilor şi sufletele) cu un joc venit din altă galaxie, iată că acum, când parcă se pregătea de recidivă, Barcelonei i se cam termină benzina. Nu Benzema, că ăsta ni s-a terminat nouă, la Real! Ţineţi minte că tot aici, acum vreo lună, scrisesem că favorita mea la câştigarea Champions’ League e Inter Milano? Iată că alaltăieri a venit şi confirmarea. Doar nu credeţi că Inter poate pierde cu 2-0 în retur? Ce se întâmplă, totuşi, la Barca? Păi, cred eu, i-a ajuns oboseala pe mai toţi. Plus cea psihică. Plus menajarea, poate inconştientă, a majorităţii fotbaliştilor ei pentru World Cup. Când am zis că Real i-a titlul, chiar după acel 0-2, spuneam că Barca va face două egaluri. Pe unul l-a „reuşit” deja, urmat de înfrângerea de la Milano. Nu-i un accident. E doar începutul unul alt sfârşit.