Doru POPOVICI

Acolo unde performanţa se lasă aşteptată sau lipseşte cu desăvârşire, cel mai la îndemână este să dai vina pe lipsa de bani. De aici cică ar pleca tot răul: fără bani n-ai nici cu ce repara tribunele, nici cu ce cumpăra jucătorii cu care să câştigi meciuri şi, eventual, trofee. Lucrul e valabil oriunde în lume, însă numai până la un punct. Până la acela în care sume exorbitante investite în jucători consideraţi de excepţie se dovedesc a fi doar bani aruncaţi, în loc de performanţa aşteptată aceştia aducând doar tensiune în tribune şi în conducerea clubului. Cel mai recent exemplu este, de fapt, unul vechi de câţiva ani, cam de atâţia de când s-a spart gaşca aia de artişti, în care nu ştiai care-i mai tehnic: Figo, Zidane, Roberto Carlos sau Ronaldo? Fiecare dintre ei a avut un preţ de achiziţie mare dar pe deplin justificat: de banii ăia aduceau oamenii în tribune, pentru spectacolul asigurat din start, de la care nu se dădeau în lături nici măcar fundaşii. În timp ce trupa asta zburda, câştiga tot ce era de câştigat şi umplea vitrina Real-ului (căci de el e vorba, sunt sigur că v-aţi prins) cu trofee, cuiva din conducerea clubului i-a trecut prin cap o idee perfect cretină: să-l aducă acolo pe un englez! Nu unul oarecare, ci ditamai superstaru’, cel pe care un sondaj pe internet, cu vreo 380.000 de participanţi, îl scosese în 2003 drept „cel mai reprezentativ nume pentru... cultura pop!!” Aşadar, nu neapărat fotbalul (despre care susţin şi acum că îi este în mare măsură străin) i-a săltat preţul pe grilă, ci neobrăzata campanie de marketing, de P.R., de ce-o mai fi fost, care l-a făcut cunoscut întregii lumi mai degrabă ca soţ tolerant al altei panarame, membră a unui grup de maimuţe behăitoare, pe care alte campanii de alea ajunseseră să le compare, ptiu!, cu Beatles ori Rolling Stones. Un fals suprapus altui fals, ambele ordinare. Vă jur că prăbuşirea Real-ului a început în clipa cumpărării lui Beckham. S-a plătit pe el cam cât pe toate mărimile alea adevărate la un loc. Ca să mă-nţelegeţi exact: de la oricare, Figo, Roberto, Zidane, mi-au rămas întipărite în memorie driblinguri istorice, şuturi legendare, goluri (da, da) galactice, de la Beckham tot ce mi-a rămas e penalty-ul ăla cu turcii, executat... direct în tabelă. Vreau să spun că uneori plăteşti cât nu face pe ceva absolut inutil. Exact aşa se petrec lucrurile şi acum la Real: au dat un sac de bani pe nişte jucători doar buni, plus un fenomen, Cristiano Ronaldo. Iar când ăsta nu joacă, vine Alcorcon şi ne elimină. În loc de Kaka (potrivit nume!) şi alţi vreo 4, dacă-l luau doar pe Ibrahimovici, nu ne mai bătea nimeni, vreo 5 ani. Aţi văzut că degeaba ai bani dacă-i dai pe porcării? Dar când nici nu-i ai!?