Gabriel MANȚĂ

Nu mai departe de săptămâna trecută scriam despre şefi idioţi. Vă reamintesc situaţia pe care mi-o imaginasem: Pe burtiera celor mai importante ştiri ale zilei, să fie afişată o săptămână întreagă un text: “ştiri libere de Gigi Becali - nici un cuvinţel despre nimic!”. Sau pe scroll-ul unei emisiuni sportive: “promitem să nu-l sunăm deloc pe Gigi Becali (şi să rezistăm tentaţiei dacă ne sună el!)”... Ei bine, după doar o săptămână, am bucuria să aflu că într-o anume televiziune lucrurile s-au mişcat în acest sens. Desigur că eu mă refeream la ştirile din sport şi la posturile de specialitate. Iniţiativa vine însă din partea unei televiziuni de ştiri, Realitatea TV, dar nu întâmplător Gigi Becali este în fruntea listei de persoane indezirabile. Cineva trebuia să facă, mai devreme sau mai târziu, un asemenea gest de igienizare, de delimitare, prea mărşăluiau cu toţii, umăr la umăr, către nicăieri.
Cu toate acestea, măsura a fost întâmpinată şi ca fiind una posibil nedemocratică, adică una de imixtiune în libertatea redacţională. Printre vocile care au susţinut această teză sunt Cătălin Tolontan şi Radu Paraschivescu. Eu, unul, mă întreb cum trebuie să reacţioneze un şef când constată că produsul său se deteriorează. Să rămână în sferele sale înalte şi să scrie editoriale elitiste în timp ce Gigi se lăfăie pe prima pagină tăind porcul, precum distinsul gesepist?! Să-şi dea demisia din lumea asta mizerabilă şi se retragă în lumea cărţilor, precum distinsul literat? Sau să-şi ia în serios misia şi să pună stavilă impostorilor?!
Sunt convins că într-o redacţie ideală, compusă din oameni integri şi talentaţi, o asemenea măsură nici n-ar fi fost necesară. În schimb, în lumea reală, este vitală chemarea la ordine, la normalitate. Normal ar fi ca redactorii Realităţii să respire uşuraţi! Există două variante de replică a concurenţei. Intuiesc o exacerbare a prezenţei personajelor respective în emisiuni, tocmai pentru a exploata la maximum falia creată (după modelul Ioan Becali, invitat cu ostentaţie de concurenţă după episodul mârlănesc cu Terzian). Dar dacă vor rezista presiunii acestui monstru numit rating, pe altarul căruia se jertfesc conştiinţe, cei de la Realitatea ar putea pe termen mediu-lung să demonteze teoria aia cu publicul care e ahtiat după bârfe şi scandaluri şi atunci, docili, jurnaliştii le servesc marfa cerută. Cealaltă variantă, una inteligentă, deci puţin probabilă, ar fi să facă un pas în aceeaşi direcţie şi să concureze pe produse de calitate. Un fel de gentlemen’s agreement care ar însemna reconsiderarea meseriei.
În fine, acest “gest nedemocratic” mi se pare într-adevăr discriminatoriu, dar pentru impostorii din presă, care au dus la dispreţuirea acestei bresle. Pentru unii dintre ei, Gigi Becali este sinonim cu însăşi meseria lor, o dispariţie a sa de pe firmament i-ar transforma în nişte şoferi de taxi care rămân fără carnet. Vor fi nevoiţi să redescopere mersul pe jos, ceea ce poate fi şi în folosul lor, dar şi al celorlalţi pietoni!