Proaspătă toată ziua

Transpiraţia permite corpului să-şi menţină temperatura potrivită atunci când mercurul din termometre creşte. Dar cum putem să rămânem toată ziua proaspătă, oricare ar fi temperatura exterioară?

Când ne e cald, transpirăm, şi astfel corpul îşi reglează temperatura. Hipotalamusul, situat în creierul nostru, ajută corpul să-şi păstreze o temperatură medie de 37 de grade Celsius. Odată cu creşterea căldurii, de exemplu, el comandă glandelor sudoripare, situate în piele, să funcţioneze mai mult sau mai puţin activ pentru a regla temperatura corporală. Cu alte cuvinte, transpiraţia ne ajută să nu ne supraîncălzim în permanenţă.

Procesul transpiraţiei

Există două tipuri de glande sudoripare: glandele ecrine, repartizate pe tot corpul, care sunt mai numeroase la nivelul palmelor şi tălpilor şi care secretă 90 la sută apă şi sare, şi glandele apocrine, situate la nivelul axilelor, organelor genitale şi mameloanelor. Aceste glande secretă şi ele apă, dar şi acizi graşi şi amoniac, cel care provoacă uneori mirosuri neplăcute.
Produsă plecând de la apa din organismul nostru, sudoarea este condusă sub formă de vapori care servesc la hidratarea şi reîmprospătarea porilor pielii. Însă, aceşti vapori devin apă în cazul dereglării mecanismului: activitate fizică intensă, stres, căldură sau febră. Pe de altă parte, transpiraţia este în general inodoră, însă bacteriile de pe piele pot produce un miros mai mult sau mai puţin jenant.

Sfaturi simple

Pentru a evita mirosul neplăcut al transpiraţiei, este important să avem o igienă de bază corespunzătoare. Un duş zilnic şi folosirea unui deodorant care ucide bacteriile sau a unui antiperspirant care blochează fluxul de sudoare la nivelul porilor pielii sunt indispensabile. Pe de altă parte, zonele corpului acoperite cu păr reprezintă adevărate „cuiburi“ pentru bacterii şi din acest motiv trebuie să apelăm fie la aparatul de ras, fie la tehnicile de epilare, pentru a evita mirosul neplăcut, dacă igiena zilnică nu este suficientă.
De asemenea, trebuie să alegem îmbrăcăminte din materiale naturale (lână, in, bumbac) şi să evităm materialele sintetice şi ţesăturile prea strâmte.
Dacă ne transpiră mâinile, le putem pudra cu talc pentru a absorbi mirosurile sau le putem fricţiona cu alcool camforat. Iar împotriva transpiraţiei picioarelor trebuie să purtăm încălţăminte cu tălpi pe bază de carbon, care absorb umiditatea şi căldura, şi să pudrăm încălţămintea cu talc sau să o dăm cu un antitranspirant sub formă de spray.

Exces de transpiraţie

În cazul transpiraţiei excesive, medicii vorbesc despre hiperhidroză. Atunci când această afecţiune este moderată, ea poate fi tratată local cu antiperspirante pe bază de clorură de aluminiu. Pentru cazurile mai grave, ionoforeza dă rezultate destul de bune. Aceasta constă în introducerea mâinilor şi picioarelor într-un vas cu apă traversată de curent electric creat de doi electrozi. Chiar dacă poate fi folosită acasă, această tehnică este contraindicată persoanelor care au proteze metalice, femeilor însărcinate sau celor care poartă un sterilet. O şedinţă durează 20 de minute, iar tratamentul constă în zece şedinţe, dacă dorim să observăm o ameliorare.

Revoluţia Botox

Atunci când cauza transpiraţiei este stresul, sunt indicate medicamente antidepresive, betablocante sau anxiolitice. Însă, adevărata revoluţie pare să vină de la toxina botulică. Pentru unu la sută dintre adulţii care transpiră în exces la subraţ din cauza hiperactivităţii glandelor sudoripare, această toxină botulică, faimosul Botox, este o soluţie. Tratamentul este relativ simplu: medicul aplică iod şi amidon la subraţul pacientului şi detectează zonele cu sudoare intensă, care se colorează în albastru. Apoi injectează Botox, care blochează secreţia sudorii. Cu circa 2 ng se poate vindeca hiperhidroza la peste 90 la sută dintre persoane, în patru până la şase luni. Acest compus blochează transmiterea acetilcolinei, un mediator chimic ce diminuează secreţia sudorii. Înainte de injectarea Botoxului în dermul axilei, este nevoie de o anestezie locală.
Dacă transpiraţia excesivă nu este tratată nici în acest mod, atunci nu mai rămâne decât chirurgia. Cea mai frecventă este cea efectuată la nivelul axilei: ganglionul care controlează transpiraţia este suprimat. Însă, atenţie, această intervenţie poate implica o oboseală cronică.