Gabriel MANȚĂ

Nu ştiu ce semnificaţie o fi avut weekendul trecut, cert e că s-au întâmplat atâtea câte ar putea acoperi un întreg campionat. Tonul l-a dat rezultatul derbiului de la Cluj, care mi-a inspirat următoarea chestiune: ce le aseamănă pe CFR şi Manchester United? Ambele au o înfrângere acasă la diferenţă de cinci goluri şi totuşi au prima şansă la titlu!

De-a lungul şi de-a latul Europei am avut parte de nişte bijuterii de goluri, dintre care l-aş alege pe cel de-al doilea marcat de Raul în meciul excluselor din Liga Europa. Eleganţă şi îndemânare într-o execuţie, culmea, mult mai des întâlnită în fotbalul nostru cel de zi cu zi! A simula şutul la colţul lung şi apoi a trage balonul cu talpa pentru finalizare cu celălalt picior nu este ceva interzis muritorilor de rând, dar parcă nu-ţi mai vine s-o faci când ai crampoane de doi centimetri.

Să trecem la faze ciudate şi coincidenţe neduse până la capăt. Unii dintre noi şi-l amintesc pe Ungureanu, prin anii 80, după ce a înscris un gol cu faţa. Ne-am amuzat când îşi freca nasul roşu, cu ochii în lacrimi. Ei bine, două faze similare, dar cu deznodământ diferit, s-au petrecut tocmai la meciurile Barcelonei şi Realului! Aragonezul Aranda părea ratangiul perfect după ce a luftat în faţa porţii goale şi apoi a irosit un penalty, toate la 0-0 cu Barcelona. Dar apoi a scăpat în unghi, a şutat, Valdes a respins direct în capul atacantului şi... gol! N-a trecut mult timp şi, într-unul dintre cele mai nebune 0-0 pe care le-am văzut, la Real-Valencia, Benzema a păţit acelaşi lucru, numai că mingea s-a dus pe lângă. Tot la acest meci am fost martorii agresiunii asupra unui fotbalist de către un... coechipier! Da, cine altul decât Pepe?! Şi cine altul decât Balotelli, la Arsenal cu City, putea demonstra că prostia poate fi mai mare decât capul, cu tot cu creastă?! Inexplicabil, Mancini l-a ţinut în teren în ciuda faulturilor repetate cu care parcă cerşea cartonaşe, dar după cel roşu din finalul meciului n-a mai rezistat când a văzut cu ce paşi mărunţi părăsea terenul băiatul ăsta decervelat, când cetăţenilor le ardea fundul după golul egalizator măcar. Tot la meciul ăsta au fost nişte ratări de n-am cuvinte să le descriu... Ce se poate spune despre aia a lui van Persie, cu capul din doi metri, traiectorie clară de gol deturnată de pe linia porţii în bară de coechipierul Vermaelen, aflat în zbor prin zonă?!

Închei cu Ibrahimovic. Rar mi-a fost dat să văd o atitudine aşa trufaşă ca a suedezului la meciul pierdut în faţa Fiorentinei pe San Siro, cu care ocazie Milanul a pierdut primul loc, posibil şi titlul. Parcă dorea să le arate colegilor că, dacă el nu joacă, ei nu sunt în stare să câştige. Centrarea aia pe la spate care a stricat un atac periculos a fost emblematică. Şi o mulţime de pase pe culoar, bune ca intenţie, dar executate în scârbă, suficient de încet ca să fie interceptate. Să-i ofere cineva lui Ibra o echipă cu care să câştige Liga Campionilor (Barcelona n-a fost bună...), că de atâtea scudetti i s-a cam luat!