Victor Piţurcă, după ce a ratat calificarea echipei României la Campionatul Mondial: ”Asta e!”

Poţi spune ”Nu!” atunci când ceva nu merge într-o relaţie? Fie că e vorba de familie, de serviciu, de şcoală, de vânzători, de locul de muncă, răspunsul este întotdeauna că poţi spune ”Nu!”. Doar că, la fel ca oricare lucru important, a spune ”Nu!” când, cui şi la ce trebuie, are nevoie de antrenament şi de învăţare. Scopul final este dezvoltarea de relaţii sănătoase cu cei din jur. Domeniul care se ocupă, în parte, de cum poţi să refuzi respectuos o situaţie se numeşte Asertivitate. Asertivitatea presupune în egală măsură respectul pentru sine, cât şi respectul pentru ceilalţi, iar la inima acestui concept stă cadranul poziţiilor existenţiale din Analiza Tranzacţională.

Eram în clasa a opta. Tocmai începeam să învăţăm ”Mioriţa”. După citirea baladei, doamna profesoară ne explică semnificaţiile versurilor. Ridic mâna sus. ”Doamnă, nu supăraţi... Dumneavoastră nu vi se pare revoltătoare balada asta? În primul rând, ciobănaşul ăsta vorbeşte cu oile. Vi se pare normal? În al doilea rând, oaia îi spune ciobanului că va fi omorât. Îi spune clar. Cheamă-ţi un câine! Fă ceva! Reacţia normală a oricărui om care află că va fi omorât este să-şi cheme fraţii, prietenii, să se înarmeze şi să-i aştepte pregătit până în dinţi pe răufăcători. Ciobănaşul află că va fi omorât şi reacţia lui este să-şi scrie rapid un testament ciudat, care începe cu locul unde vrea să fie îngropat de criminali”. Bineînţeles, ce am spus atunci nu mi-a adus cea mai mare dintre notele posibile.

În ”Istoria loviturilor de stat din România", Vol. IV - Revoluţia din Decembrie 1989 - o tragedie românească”, domnul Alex Mihai Stoenescu descrie pe larg evenimentele de acum 20 de ani. Dacă soarta României nu ar fi fost decisă deja de marile puteri şi dacă ţara noastră nu ar fi fost împânzită de spioni străini care să spargă mai întâi geamurile în Timişoara şi Bucureşti, senzaţia pe care am avut-o după citirea cărţii este că probabil românii ar fi trăit şi acum sub comunism şi ar fi spus în fiecare zi ”Asta e!”. Într-un interviu luat domnului Petre Mihai Băcanu, Alex Stoenescu ajunge la un moment dat la întrebarea: ”Oare chiar suntem un popor de blegi?”. Nu ştiu ce a răspuns domnul Băcanu, dar de ce sunt sigur este că mi-ar fi plăcut enorm ca cineva să-i dea din toată inima două palme ciobanului din Mioriţa!

Ovidiu COCIERU,
Bursier Fulbright

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ciobănaşul ”Asta e!”.

Comentarii