Ţinerea unui discurs de mulţumire în timpul galei premiilor Oscar reprezintă un exerciţiu destul de dificil pentru câştigătorii prestigiosului premiu, deoarece discursul trebuie să fie scurt, memorabil şi să nu îi acopere de ridicol în faţa sutelor de milioane de telespectatori, informează AFP.

"Fiţi concişi, originali şi fiţi sinceri. Aveţi doar 45 de secunde", a reamintit Sid Ganis, preşedintele Academiei de film americane, la începutul lunii februarie, cu ocazia banchetului organizat în onoarea nominalizaţilor la cea de-a 81-a ediţie a galei Oscar, ce va avea loc duminică, la Hollywood.

Singurele momente spontane din acest spectacol, regizat până în cele mai mici detalii, câteva discursuri au intrat în istorie datorită eleganţei sau emoţiei lor, în timp ce altele au semănat cu adevărate explozii.

Actriţa Sally Field a devenit celebră şi a fost adeseori parodiată, ulterior, datorită frazei sale "de această dată, o simt (...) ma iubiţi, acum, mă iubiţi!", după ce a primit al doilea Oscar în 1985.

"Fiţi concişi, fie-vă milă, fiţi concişi, mai ales dacă nu sunteţi o persoană prea cunoscută. Şi să nu plângeţi, e patetic. E doar un simplu premiu", a glumit actorul britanic Ricky Gervais la gala premiilor Emmy din 2008.

Cu toate acestea, actorilor le este foarte greu să îşi păstreze sângele rece când primesc premiul Oscar, considerat un adevărat "Graal" al Hollywoodului. Plângând în hohote, Halle Berry a ţinut în 2002 un discurs de peste două minute şi 30 de secunde, depăşind de cinci ori limita de timp admisă, după ce a primit Oscarul pentru rolul din "Puterea Dragostei". Berry a mulţumit tuturor, inclusiv avocatului personal.

Aceeaşi criză de plâns s-a repetat şi la Gwyneth Paltrow în 1999: "Am sentimentul că nu merit toate acestea, aflându-mă aici, în mijlocul vostru!", a declarat actriţa britanică. Patru ani mai târziu, a venit rândul actriţei australiene Nicole Kidman: "Russel Crow mi-a spus: «să nu plângi dacă vei urca aici, dar iată că acum plâng!".

Transmisă în direct, gala Oscarurilor trebuie să rămână un spectacol familial şi consensual, şi nu o tribună politică, aşa cum a învăţat pe pielea lui controversatul regizor Michael Moore, recompensat în 2003 pentru documentarul "Cântec pentru un masacru/ Bowling for Columbine", dar care a trezit doar câteva râsete în sală după ce regizorul l-a criticat pe George W. Bush şi războiul din Irak.

Cu douăzeci de ani în urmă, Marlon Brando a mers chiar mai departe de atât, refuzând să accepte Oscarul primit pentru rolul lui din "Naşul" şi a trimis o tânără femeie pe scenă, pentru a protesta în acest fel împotriva tratamentului aplicat de Hollywood populaţiei de origine amerindiană.

Uneori, însă, anumiţi câştigători dau dovadă de inspiraţie, iar discursurile lor intră în istorie: "Eram doar o fetiţă care locuia într-o parcare de rulote şi aveam un vis!", a declarat Hilary Swank, după ce a obţinut al doilea Oscar pentru cea mai bună actriţă în 2005.

În acelaşi an, Jamie Foxx, câştigătorul categoriei masculine, pentru rolul din "Ray", a ţinut un discurs care a fost citat adesea. Evocând-o pe bunica lui decedată, actorul american a povestit cum ea a fost aceea care l-a învăţat să se poarte corect, inclusiv biciuindu-l uneori.

"Să fim sinceri, nu este aşa pentru că nu am avea timp să ascultăm discursurile lungi, ci pentru că nu avem timp să ascultăm discursuri plictisitoare. Dacă nu aveţi nimic interesant de spus, atunci inventaţi!", i-a sfătuit pe câştigători Ellen DeGeneres, prezentatoarea galei Oscarurilor din 2007.

DeGeneres a adăugat, pentru a concluziona: "Nu fiţi stresaţi doar dintr-atât, pentru că poate că nici măcar nu veţi câştiga!".

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Discursul de mulţumire la gala premiilor Oscar trebuie să evite câteva erori şi clişee.

Comentarii