Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Cu siguranţă, trăim vremuri de o nesiguranţă cumplită: nu ştii dacă banii tăi nu vor pleca cu seiful băncii cu tot, nu ştii dacă aşa, în trecere, spărgătorul nu-şi descarcă pistolul în inima ta, nu ştii dacă, urmărind o biată emisiune sportivă la TV, poţi să-ţi laşi şi copilul în faţa ecranului sau dacă nu cumva ar trebui plasată, în dreapta jos, bulina aia cu „interzis minorilor”, ca la filmele XXX.
Ceea ce s-a întâmplat vineri seara, în direct, a întrecut până şi mârlănia ex-deputatului ăluia care, ca un mare domn, îi trântise acelei doamne un biet pahar cu apă în obraz. Să recunoaştem: o flegmă în direct e mult peste amărâtul ăla de pahar. Başca ameninţările şi înjurăturile.
Cum s-a ajuns până aici? Simplu: fiindcă media din România se preocupă de cu totul altceva decât s-ar cuveni. Iar cele de sport excelează în a-i tot chema, a-i intervieva, a-i consulta şi a-i elogia pe aceşti neisprăviţi al căror singur „merit” este că în loc să înfunde pârnăile, ei au devenit „investitori” pe banii proveniţi din trafic şi jaf. Este, fără îndoială, vina unui întreg sistem, complici la promovarea acestor fiinţe (?) în media fiind cei care ar fi trebuit de mult să-i bage în puşcărie: poliţie, procuratură, judecători.
Pe „Manolo” Terzian nu l-am cunoscut decât de dincoace de ecranul televizorului şi din scris: e un om decent, echilibrat, civilizat. Poate chiar prea civilizat pentru lumea în care trăim şi în care legea o fac pitecantropi din subspecia becaliană. Sunt revoltat de întreaga întâmplare dar în egală măsură supărat pe Terzian pentru simplul motiv că l-a invitat acolo, în emisiunea lui, pe infractor. Ca om care anul acesta a împlinit 20 de ani de presă, mă mândresc cu faptul că niciodată, absolut niciodată, nu m-am coborât până la acest nivel, zero. Nu am invitat niciodată, la radio sau TV şi nu am intervievat pentru nici un ziar din cele la care am scris nici un derbedeu. Ce ar putea să vă transmită un pârnăiaş de cea mai joasă speţă, rămas liber doar întâmplător? Iar dacă o luaţi de bună pe aia cu „disidenţa” acestor borfaşi, ţineţi minte că în comunism disidenţii nu făceau averi vânzând la suprapreţ bilete la cinematograf.
Vă anunţ că tocmai aţi citit pentru penultima oară în această rubrică ceva (cacofonie obligatorie!) despre ăştia. Ultima va fi când voi comenta sentinţele.
