Odată cu trecerea anilor, pasiunea într-o relaţie se stinge şi romantismul dispare treptat. Pentru a nu ajunge într-o asemenea situaţie, e bine să identificaţi sursa divergenţelor.
Sunteţi frustrată pentru că relaţia dumneavoastră nu mai are romantism? Nu vă puteţi imagina cum şi de ce a dispărut entuziasmul de la început? Dacă vă ajută cu ceva, să ştiţi că nu sunteţi singura. Multe cupluri trec prin situaţii de acest gen. Unele capitulează în faţa problemelor, altele însă reuşesc să-şi refacă legăturile amoroase, găsind împreună soluţii. Totul depinde de ce fel de relaţie aveţi şi de „modelul” de cuplu din care faceţi parte.
În primul rând, o relaţie nu presupune numai dragoste. Este nevoie ca două persoane să se respecte reciproc şi să-şi dezvolte abilităţi de comunicare pentru a putea menţine o relaţie sănătoasă.
Din păcate însă, aceste aspecte ale vieţii de adult nu se învaţă la şcoală, dar totul poate fi rezolvat cu atenţie şi cu răbdare. Principala cauză a acestei probleme este felul în care oamenii îşi gestionează sentimentele de teamă, frustrare, furie. Există patru „modele” de relaţii, dintre care trei sunt disfuncţionale.
Modele de cupluri disfuncţionale
Primul model este cuplul format din doi agresori activi. De obicei, când sunt furioşi, partenerii obişnuiesc să arunce critici şi să ridice vocea. Mediul în care ei trăiesc este foarte zgomotos şi se „înfierbântă” mai mult din cauza discuţiilor aprinse.
Al doilea model de cuplu reuneşte doi agresori pasivi. Mediul în care locuieşte un astfel de cuplu este liniştit, dar conflictul parcă pluteşte prin aer. Ambii parteneri refuză comunicarea şi consideră că soluţia cea mai bună pentru a scăpa de sentimentele negative este să le închidă în interior.
De obicei în astfel de cupluri, sarcasmul este prezent în permanenţă, detaliile sunt ignorate sau uitate (aniversări, date importante), partenerii sunt absenţi sau nu se implică.
Al treilea model disfuncţional de cuplu este cel format dintr-un agresor pasiv şi unul activ. Este cazul cuplurilor în care unul dintre parteneri se implică şi încearcă să rezolve problemele prin comunicare, iar celălalt rămâne impasibil sau se întoarce cu spatele. Cu cât agresorul activ „atacă” mai mult şi îşi exprimă frustrările, cu atât mai mult se îndepărtează celălalt.
Situaţia ideală
Care ar fi modelul de cuplu ideal? Bineînţeles, cel în care agresorul activ îşi domoleşte atacurile, iar cel pasiv îşi adună curajul de a-şi înfrunta partenerul. Folosind abilităţi de comunicare constructivă, partenerii pot discuta problemele şi pot rezolva împreună, ajungând să-şi dea seama că această comunicare îi apropie şi că astfel pot întreţine o relaţie romantică.