Lucian AVRAMESCU

Se făcuse deja târziu pe pământ. Cei mai mulţi aflaseră că luna nu e o feştilă pe cer, iar pământul nu e pătrat. Curentul electric intrase în odăi, iar pasionaţii de lectură citeau ”Fraţii Karamazov” sau ”Pentru cine bat clopotele” la veioză, un felinar catifelat pe care-l astupi şi destupi cu nasturele mic al unui buton. Relaxat după atâtea încântări, deschid de la distanţă, fără să mă opintesc spre colţul celălalt al odăii, plasma neagră a ecranului care se animă singură, de parcă mi-ar ghici gândurile. Străzi sau uliţe, nu disting bine, un microfon şi nişte intervievaţi. În ce ţară trăiţi? Îîî? Fiţi amabilă, ţara noastră cum se cheamă? O mână e dusă la gură, la gât apoi, de parcă răspunsul ar veni ca un râgâit dinlăuntru şi trebuie oprit. Io n-am fost la şcoală şi nu ştiu d-astea! Tânăr tuns cu rozetă la urechi, frumos ca o stafie lustruită îndelung. Care-i capitala ţării noastre? Privire ucigător stăpână pe ea, ochi plecaţi oblic spre un paradis enciclopedic. Mâna trece prin părul dat cu odicoloane de parcă ar controla ca efortul intelectual să nu producă un incendiu. Nu, din talpa de pantof a capului nu iese fum. Iese în schimb din scenă personajul. Fără să dea un răspuns. Ştiţi care-i moneda noastră naţională? Răspunde, adică e întrebată, o femeie între două vârste, cu cei mai mulţi dinţi lipsă. Râde cu unul de jos şi doi de sus, plasaţi să nu se pupe. Eu sunt măritată aici, nu sunt din localitate! Nu ştiu! O cred fiindcă la cum e de hârbuită viaţa ei nu prea avusese întâlniri cu moneda naţională şi nici cu altele, Doamne păzeşte.

Citesc un articol despre disciplina fiscală. Altcineva, politician, citează un ultim sondaj de opinie în care partidul său, care-i al Democraţiei şi Reformei, are cu trei procente mai mult în opţiunile electorale decât duşmanii ideologici de la Partidul Reformei şi Democraţiei, nişte trădători de ţară de altfel, sancţionaţi precum se vede de inteligenţa şi vigilenţa publică. Mă întreb dacă ăia de nu ştiau în ce ţară trăiesc au fost sondaţi? Cu certitudine, da. Ei au făcut, în cunoştinţă de cauză, deosebirea dintre PDR şi PRD, aplicând sancţiunea nemulţumirii avizate celor care, nu-i aşa, aplică restrictiv disciplina fiscală, fracţionând nemeritat PIB-ul pe cap de suflet umblător.

Ştiu de mult că sondajele de opinie sunt o făcătură, iar politicienii care se stropşesc în figuri pentru popor habar n-au unde-i poporul, din ce se compune, aşa cum nefericitul cela de pe o stradă centrală sau mărginaşă nu ştia încă în ce paradis de Românie trăieşte, iar amărâta aceea fără dinţi, cu toate că nu era o babă, nu se întâlnise – şi nu  minţea – cu moneda naţională pe care Ponta, plecând şontâc, şontâc spre turci, ne-o dă oral tuturor, chiar ne-o îndeasă pe gât cu forţa şi noi nu vrem să primim mai mulţi bani compuşi din vorbe. Când va fi democraţie la noi şi când va fi sancţionată demagogia suită ca un păduche pe spinarea celor care se scarpină fără să se întrebe ce-i roade? Probabil, când îşi va pune toţi dinţii femeia aia de 40 de ani!