Google
 
sâmbătă, 6 dec 2014 - Anul XIX, nr. 285 (5794)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6603 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9613 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Lucian AVRAMESCU

Lucian AVRAMESCU


Autograf pe o banană

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Scriam, cu tristețe, recunosc, acum câteva zile despre cărți, scriitori, viața de anonimat sever a unei lumi cândva glorioase. Concluzionam că uneori e mai indicat să dăruiești cuiva un snop de banane, bune de mâncat, decât o carte și eventual să te iscălești pe ele, dând un autograf care devine și el comestibil. Textul meu e următorul și, recitindu-l, constat că n-am ce retracta.

Nimerindu-mă, câteva zile, la târgul de cărți botezat Gaudeamus, am avut vreme să adulmec atmosfera tot mai rarefiată a lumii cărților și a lumii celor care le scriu. Zic rarefiată nu fiindcă sub marea cupolă de fier și sticlă n-ar încăpea, an după an, mai multe cărți și mai mulți scriitori. Ci pentru că în procesul de selecție și distilare pe care-l cunoaște lumea în care trăim, cartea și scriitorul cunosc o ireversibilă dizolvare în neant. Personajele, rămase între ele, nu se știu cu toate că se cunosc, nu se salută cu toate că au lucrat, unii, în același birou și aceeași redacție. Umerii unui confrate căruia i-am publicat o poezie, când era mic și la fel de necunoscut, freacă din greșeală redingota mea și se face, arborând o mină celest răvășită, că nu m-a văzut. La rându-mi evit o coincidență de alee, cotind-o la dreapta, pentru a evita un tăvălug de vorbe care ies din persoana singurului scriitor care n-a scris în viața lui nimic. Cititori, la orele la care am fost eu în Târg, fie prea matinale, fie la închidere, nu se găseau, iar scriitorii, singurii prezumtivi cumpărători, nu dau bani pe cărțile confraților. De curând, cineva mi-a povestit că a primit oferta de a cumpăra biblioteca unui critic. Suma, cerută de un nepot de frate, fiindcă Măcelarul, așa îl porecleam, după deprinderea lui de a analiza cu toporul marochinăria frazei, n-a avut urmași, a coborât până la a o da aproape degeaba. Cumpărătorul, care a cărat acasă un vagon de cărți, a constatat uimit că toate purtau drăgăstoase dedicații și iscălituri cu plecăciune. Criticul n-a cumpărat în viața lui o carte, iar vânzarea postumă a bibliotecii echivala cu o dezgolire de intimități. Toți care sperau într-un comentariu favorabil încercau să îndulcească satârul insului critic, glorios fiindcă n-a lăudat niciodată pe nimeni. Vânzarea de bibliotecă, en gros, s-a petrecut ca o expunere la ginecolog a unei doamne care nu-și arată, din pudoare, șoseta, trăgându-și mereu fustele peste pantofi spre a nu-i fi aproximată anatomia. Biblioteca, pusă în poziție crăcănată, cu toate intimitățile la vedere, pe aparatul care pune picioarele pacientei la distanță, a stricat dispoziția cumpărătorului și mi-a spus că între dorința de a publica o carte de dedicații și sila de a le parcurge, a ales varianta trimiterii în pivniță a întregului material.

M-am gândit, la Gaudeamus, iscălind întâmplarea unor dedicații, dacă versurile mele adunate în cartea ”Să strigi femeia pe numele ei de vers” fac trebuință cuiva – am avut totuși, să nu-l mânii pe Dumnezeu, cumpărători în aceste zile -  și dacă acest târg, ajuns un iarmaroc de vite copertate, n-ar trebui închis definitiv. Spre Ploiești, pe dreapta, când ieși pe guma roților autoturismului tău din metropolă, dai  de o forfotă inimaginabilă. Am avut curiozitatea, odată, să mă zgâiesc la sacoșele în care cumpărătorii îndesau pe lângă portocale și de-ale gurii, târguieli justificate, și obiecte de-o rară și desăvârșită  inutilitate care, coborâte din ambalaje, sunt uitate în casă definitiv. Molozul acesta nu ține de foame, nu astupă necesități estetice și nu trebuie nimănui. În uriașa înghesuială de cumpărători, nimeni nu pare mânat de o trebuință, ci de împlinirea unui ritual.

Cartea mai trebuie cuiva? Când dai o dedicație, cu însuflețiri de peniță, n-ar fi mai bine s-o scrii pe o banană sau un sandvici, comestibile cu scris cu tot?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Autograf pe o banană.
 Vizualizări articol: 1240 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.0 din 2 voturi
Autograf pe o banană4.052

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte editoriale semnate de:
Tiberiu AVRAM
Tiberiu AVRAM
Sandrinio NEAGU
Sandrinio NEAGU
Adrian BOTEZATU
Adrian BOTEZATU
Sorin AVRAM
Sorin AVRAM
Lucian AVRAMESCU
Lucian AVRAMESCU
Ion CRISTOIU
Ion CRISTOIU
Adrian CIOROIANU
Adrian CIOROIANU
Cristian GHINEA
Cristian GHINEA
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Robert TURCESCU
Robert TURCESCU
Ioan T. MORAR
Ioan T. MORAR
Dan APOSTOL
Dan APOSTOL
Angela FURTUNĂ
Angela FURTUNĂ
Mircea VASILESCU
Mircea VASILESCU
Alex Leo ŞERBAN
Alex Leo ŞERBAN
Pavel LUCESCU
Pavel LUCESCU
Ion DRĂGUŞANUL
Ion DRĂGUŞANUL

 

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei