Sorin AVRAM

Candidatul USL pentru Primăria Suceava, liberalul Alexandru Băişanu, vrea să fie perceput de electorat ca omul care este capabil să creeze locuri de muncă. În cadrul campaniei de branduire a sa ca omul care-aduce slujbe, domnul Băişanu s-a înfiinţat la deschiderea unei linii de producţie a fabricii de seringi Famos Suceava. Candidatul USL a mai fost filmat oferindu-le flori unor doamne care lucrau la nişte maşini de cusut şi plimbându-se zâmbitor prin faţa angajaţilor fabricii de sucuri acidulate şi muştar a lui Ioan Iftode, patronul firmei Orizont.

După ce angajatele domnului Iftode au primit câte o floare de la Alexandru Băişanu, acestea au fost aliniate frumos în faţa domnului patron şi a domnului candidat, care le-au adresat câteva cuvinte. Imaginea părea desprinsă dintr-un film de propagandă al regimului nord-coreean. Totuşi, halatele angajatelor erau albe, şi nu negre, şi nici una dintre ele nu-şi smulgea hainele şi nu plângea la vederea iubitului conducător. Conducătorul firmei, nu conducătorul liberalilor suceveni.

Alexandru Băişanu este liber să-şi facă propagandă unde doreşte. Ioan Iftode este liber să primească pe cine doreşte la fabrica sa şi să se transforme în agent electoral pentru candidatul pe care-l simpatizează. Însă, domnul Iftode nu avea decât să-l plimbe pe domnul Băişanu printre sticlele de suc şi printre borcanele de muştar cât dorea, dar fără să le folosească pe angajatele domniei sale pe post de decor electoral pentru candidatul USL la funcţia de primar. Când au semnat contractul de muncă, muncitoarele de la firma Orizont au promis că vor face sucuri de calitate şi că muştarul va fi bine pregătit înainte de a fi trimis la întâlnirea cu micii. Nu cred că în fişa postului angajatelor de la firma domnului Iftode scrie undeva că acestea trebuie să facă frumos în faţa camerelor de luat vederi chemate să le aducă un plus de imagine activiştilor de partid cu care domnul patron simpatizează. Ioan Iftode trebuie să-şi respecte angajaţii şi nu să-i folosească pe aceştia pentru activităţi care n-au nici o legătură cu meseria lor, profitând de faptul că oamenii se vor executa imediat de teamă să nu-şi piardă locurile de muncă.

Eu credeam că s-au dus vremurile în care oamenii erau consideraţi nişte fiinţe fără minte şi fără sentimente, bune doar să depăşească planul de producţie şi să aplaude cuvântările diferiţilor tovarăşi. Însă, tovarăşul Iftode, pardon, domnul Iftode mi-a demonstrat că m-am înşelat.