Sorin AVRAM

Imaginea Spitalului Judeţean Suceava s-a îmbunătăţit substanţial în ultima perioadă. La acest lucru au contribuit pereţii proaspăt văruiţi, faianţa care a luat locul urmelor de faianţă şi gresia care a înlocuit linoleumul găurit în care se agăţau papucii de casă ai bolnavilor şi şlapii asistentelor medicale. Spitalul Vechi a fost renovat aşa cum scrie la carte, la cartea constructorului priceput, lucru care s-a întâmplat şi cu majoritatea secţiilor din Spitalul Nou.

Punctele la capitolul imagine n-au fost aduse doar de găleţile cu var, bidoanele cu vopsea, cutiile cu gresie şi cu faianţă şi de reclama luminoasă de pe spital, ci şi de aparatura medicală cu care au fost dotate unele secţii. Şi reuşitele unor doctori, despre care a relatat presa ori care au fost transmise din gură în gură, ca „Mioriţa”, au contribuit la îmbunătăţirea imaginii celei mai mari unităţi medicale din judeţul Suceava. Strict pe partea medicală, imaginea Spitalului Judeţean este ori de un alb strălucitor, ca cel de pe un halat de doctor ce tocmai a fost scos de la curăţătorie, ori de un negru trist, ca cel de pe rochia purtată de o femeie care plânge la capul mortului.

Depinde cu cine stai cu vorbă: cu un pacient care a fost salvat de medicii şi asistentele Spitalului Judeţean sau cu altul care a plecat acasă şi mai bolnav decât venise. Cu unul cu care medicii au vorbit frumos ori cu altul cu care doamna doctor s-ar fi comportat de parcă i-ar fi furat rujul din poşetă. Cu unul căruia i s-au cerut bani pentru o intervenţie chirurgicală sau cu altul care, mulţumit de tratamentul de care a avut parte, a insistat să le ofere mici atenţii binefăcătorilor săi.

Să spui că tot ce se întâmplă la Spitalul Judeţean Suceava este rău şi că mai bine alegi Clujul, Timişoara sau Bucureştiul nu este corect. Cum nu este corect nici să afirmi că se poate scăpa de orice problemă medicală doar internându-te la Iaşi, Târgu Mureş sau Craiova. La Spitalul Judeţean Suceava, la fel ca în orice spital din ţară, sunt medici buni şi medici răi, sunt asistente drăguţe şi asistente nervoase. Medicii şi asistenţii au şi ei zile şi zile.

Doctorul Tiberius Brădăţan şi toţi colegii domniei sale de la Unitatea de Primire a Urgenţelor sunt puţini şi prost plătiţi. „Urgentiştii” trebuie să consulte zilnic sute de oameni care ţipă de durere sau de nervi. La fel de puţine şi de prost plătite sunt şi asistentele medicale de la Secţia de Boli Infecţioase. Înainte de a-i judeca aspru pe medicii şi pe asistentele de la Spitalul Judeţean Suceava ar trebui să ne punem un pic în pielea şi în halatele lor. Şi să ne întrebăm dacă alergaţi, stresaţi şi fără bani am putea face mai mult decât ei. Mai mult bine.