Cătălin MIHULEAC

Minunat oraş este Praga, minunat popor este poporul ceh: harnic, ordonat şi curajos, inclusiv pe vremurile comunismului, când s-a contrat cu sovieticii, dacă e să facem un mic efort de memorie.

 Îmi place să vorbesc despre dragostea pe care o port, de când mă ştiu, poporului ceh. Minunatul popor ceh - prin trei produse de larg consum, exportate în lumea largă şi ajunse fericit şi la mine - mi-a făcut viaţa mai uşoară şi mai frumoasă, atât pe timp de intemperii comuniste, cât şi pe vreme capitalistă, punctată cu fenomene economice agitate.

Cele trei produse de consum mondial nu-s foarte greu de ghicit: unul este automobilul „Škoda” (atenţie, se pronunţă Şcoda!), al doilea este berea „Pilsner Urquell” (am aflat că Urquell este numele izvorului din care se prepară), iar al treilea este soldatul Švejk (Şveic), blândul şi bunul soldat Švejk, eroul scriitorului praghez Jaroslav Hašek...

Am mai vorbit despre Švejk şi despre râsul lui larg şi iubitor, care poate înconjura Pământul pe la Ecuator... Am mai vorbit despre cât de mult m-a ajutat Švejk - ghiocelul obez, cu petale-urechi clăpăuge - să supravieţuiesc în comunism, cu înţelepciunea sa de om care citeşte toate răspunsurile lumii în unda halbei cu bere!

De câte ori n-am adaptat întrebarea sa, când am avut şi eu parte de câte unul care îmi făcea viaţa amară: „Ce este căpitanul Wenzel, faţă de măreţia naturii? Un zero.” – filozofa Švejk.

Ce era Nicolae Ceauşescu, faţă de măreţia naturii? Un zero. Ce sunt urmaşii lui de azi, Iliescu - Constantinescu - Băsescu? O salbă de zerouri.

Acum o lună şi ceva, a trebuit să ţin un spici undeva, şi-am zis în linii mari cele de mai sus. La urmă, o domnişoară m-a întrebat cine e soldatul ăla pe care l-am pomenit, cumva vreun coleg de-al meu de armată?

- Da, domnişoară, am răspuns eu. Un coleg care mi-a fost apropiat ca un frate.

- Mi-am dat seama, a zis triumfătoare domnişoara, care era nu numai foarte cultivată, ci şi foarte frumoasă.