Sorin AVRAM

La ora la care scriu aceste rânduri, profesoara Viorica Ioniţe din Fălticeni se află în greva foamei. Lidera sindicatului de la Colegiul „Mihai Băcescu” din Fălticeni este nemulţumită de cum tratează Ministerul Educaţiei şcoala românească şi vrea să-şi manifeste, astfel, solidaritatea faţă de învăţătoarea Cristina Anghel din Caracal.

Doamna Ioniţe a subliniat că este profesoară de economie şi a dorit să traducă „în concepte” protestul domniei sale. Aveţi traducerea: „A fost un proces foarte laborios. Întâi s-a născut ideea de a protesta, apoi m-am gândit la formele de protest, le-am selectat în funcţie de situaţia pe care o traversăm toţi cei din învăţământ, nu doar eu. Am cântărit aceste alternative. Apoi am pus în balanţă, pentru două dintre acestea, eforturile şi efectele, apoi am luat decizia pentru aceea care cred eu se va traduce prin eficienţă, adică un rezultat cât mai bun pentru efortul făcut”.

Din câte observ, doamna Ioniţe este foarte dedicată studiului. De aceea, presupun că aceasta nu a avut timp să se uite la ce se întâmplă în ţara asta şi, în consecinţă, nu a avut cum să încerce să priceapă în ce lume trăim.

În primul rând, în cazul în care, presupunând prin absurd, ministrul Daniel Funeriu ar asculta explicaţiile Vioricăi Ioniţe, acesta nu ar înţelege mare lucru. Asta fiindcă ministrul Educaţiei pare a fi turc din moment ce nu pricepe nimic din ceea ce-i tot spun profesorii, sindicatele şi presa.

În al doilea rând, chiar dacă, presupunând prin absurd, ar înţelege ce i se spune pe româneşte, Daniel Funeriu tot nu ar face nimic fiindcă nu poate. Domnul Funeriu nu este decât un umil executant al ordinelor primite de la cei doi prim-miniştri ai României, Traian Băsescu şi Jeffrey Franks. Ca să nu-şi piardă funcţia, domnul Funeriu, acest Fuhreriu al Educaţiei româneşti, ar fi în stare să-i sugereze doamnei Ioniţe să facă şi greva setei, şi să renunţe la asistenţa medicală oferită greviştilor foamei. Aceste lucruri ar fi şi spre binele profesoarei care, totuşi, nu trebuie să se chinuiască prea mult.

Fiind prinsă cu studiul, Viorica Ioniţe n-are de unde să ştie că Puterea şi-a propus să scoată România din criza în care au băgat-o tracii, celţii, vizigoţii şi hunii, şi nu pe români. Iar ţara are 20 de milioane de locuitori. De aceea, un profesor, doi, trei, zece, o sută sau o mie plecaţi pe lumea cealaltă nu înseamnă mare lucru. Oricum, profesorii sunt şi ei oameni şi, deci, mai devreme sau mai târziu, mor. Loviţi de maşini, de inimă rea, de dureri de ficat, de bătrâneţe, de foame, nici nu mai contează.

În concluzie, Viorica Ioniţe face greva foamei degeaba. Cum doamna Ioniţe este ocupată cu studiul şi, mai nou, cu greva foamei, îl rog pe unul dintre colegii domniei sale, care are un pic de timp, să-i citească aceste rânduri. Asta pentru ca Viorica Ioniţe să nu spună pe lumea cealaltă că n-a ştiut.