Lucian AVRAMESCU

Trei zile au cântat lăutarii, mai întâi cu voci aproape cristaline, acompaniate de vioară, acordeon şi ţambal, apoi din ce în ce mai gâjâit, de parcă li s-ar fi depus pilitură de fier pe gâtlej. Muzica vine dinspre Piaţa Matache, de care mă despart Calea Griviţei, trei clădiri vechi, o baie comunală şi un parc auto. Cântecul, ştiut, sună dogit şi aproape lugubru: „Femeia te ridică, femeia te coboară, femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară”. Aoleu, mamă, se tânguie unul. Bagă mă şi strofa aia cu Elena Udrea, ţipă altul. Din câte ştiu, femeia – intrată, iată, în folclor – este ministru. Şi încă un ministru răsfăţat cu onoruri şi bani din belşug. Nu-i de mirare că s-a ridicat până-n baladă şi ţipurituri.
Între timp, televizorul trage concluzii despre una dintre femeile preşedintelui Băsescu, Monica Ridzi. Una sacrificată de curând din cauza ticăloşiilor presei în cârdăşie cu politicienii mizerabili. Cică ar fi tocat bani publici. Da, dar nu i-a tocat aiurea, ci în folosul unei tinere. Tânăra se cheamă Elena Băsescu, înţeleg fiica preşedintelui ţării. Ea trebuia să ajungă musai europarlamentar, cu o leafă de şapte mii de euro pe lună şi alte câteva mii cheltuieli de buzunar. Başca, prestigiul. Păi n-a cheltuit chibzuit doamna Ridzi banii Ministerului Tineretului promovând o tânără?
Folclorul care o aşază pe doamna Udrea cu capul pe aceeaşi pernă cu domnul Băsescu – ceea ce eu nu cred, fiindcă o ştiu familistă, iar pe preşedinte aşişderi – mai spune că frumoasa (cândva) ministresă s-ar ocupa şi de colectat bani. Cum să se ocupe doamna Udrea de colectat bani, când presa urlă că ea toacă bani bugetari? Ee, asta e şmecheria! Cică adună bani vara pentru toamnă, de la buget, de la sponsori, de la clientela cu şosele pentru campania domnului Băsescu. Cei mai mulţi bani, zice poporul bârfitor, trec pe la Elena Udrea şi ajung la trebuinţele înalte ale realegerii.
Femeile preşedintelui sunt multe şi în general arătoase. „Sunteţi singurul care ştie să deschidă uşile ruginite”, zicea emoţionată până la umezirea de sine doamna Mantale, fost prefect al Capitalei, la o ungere – una dintre ele – a lui Traian Băsescu. Sunteţi unica noastră şansă şi speranţă! Şansa s-a împlinit. Adică domnul Băsescu a ajuns preşedintele României. Între timp, susţinătoarea a cam dispărut. Pe toate ecranele rulează, lăudând calităţile marelui bărbat, preşedinta Camerei Deputaţilor, fosta miss Roberta Anastase, dar şi, din ce în ce mai activă, Sulfina Barbu, şi ea din pepiniera cam ofilită a frumoaselor din Capitala condusă cândva de Băsescu.
Dinspre Piaţa Matache se aude „femeia te ridică, femeia te omoară”. Mă gândesc cum ar putea să-l omoare pe dragul nostru preşedinte femeile de care s-a înconjurat. Fiică-sa i-a adus chiar un plus de notorietate, dacă era să mai încapă. Dar l-a cam şi turtit niţel la chelie în ultima vreme. Campanie electorală „murdară” (am citat din taică-său) pe bani publici, o scârboasă cârdăşie între presa mogulilor şi politicieni. Udrea, cu atâtea încălecări şi descălecări televizate – la Mangalia şi nu numai – începe să-i creeze nişte probleme preşedintelui. În schimb, nu creează nici un disconfort averii personale, care se zice că urcă vertiginos în vremuri de criză.
Femeia te ridică, femeia te coboară, urlă lăutarii din Piaţa Matache, unde este, se pare, un zaiafet ţigănesc, o paranghelie, o tăiere de moţ, o încuscrire. Să-l doboare pe preşedinte până la urmă chiar femeile pe care el le-a suit în şa? Dumnezeu ştie! Oricum, va rămâne cu doamna personală, care şi ea este o pasionată a echitaţiei. Fleacuri, ar putea spune cititorul meu. „Chestiuni minore”, a zis şi preşedintele Băsescu atunci când s-a referit la cheltuielile nesăbuite ale ministresei Ridzi. Este caniculă în Capitală, sfârâie asfaltul şi despre ce aş putea să scriu şi eu? Scriu despre nunţi, botezuri şi semnificaţiile necenzurate ale folclorului de mahala.