Tiberiu AVRAM

Este înfiorător cum poate muri un copil în România. Este înfiorător cum un bebeluş de doar 5 luni poate muri după un consult medical, în urma căruia un om în halat alb le spune părinţilor că pruncul are doar „puţină febră”. Dar şi mai înfiorător este faptul că nimeni nu este vinovat de moartea copilului.
Anul trecut, Rebeca Alexandru, de doar 5 luni, a fost adusă de părinţii ei la spitalul din Broşteni. Micuţa avea febră, iar pe corp îi apăruseră nişte bubiţe. Medicul Ioan Costaş le-a spus să nu-şi facă griji în legătură cu acele pete. Apoi a consultat-o cu stetoscopul (peste două rânduri de haine, spun părinţii), i-a pus termometrul şi a concluzionat că nu e nimic grav. Le-a spus părinţilor să meargă liniştiţi acasă.
Indiferent ce le spune un medic sau altul, părinţii simt, întotdeauna, când e ceva în neregulă cu pruncul lor. Aşa a lăsat Dumnezeu lucrurile pe acest pământ. Aşa au simţit şi părinţii Rebecăi. Că, în ciuda spuselor medicului, ceva e în neregulă cu fetiţa lor. Au cerut o ambulanţă pentru a-şi duce fetiţa la spitalul din Vatra Dornei.
Ioan Costaş, băiat de gaşcă, l-a bătut prieteneşte pe spate pe tatăl fetiţei şi i-a spus să meargă acasă. Să nu mai cheltuiască banii prin spitale, că totul va fi bine. E vorba doar de „puţină febră”. Peste câteva ore, de la „puţină febră”, Rebeca a murit. Trupul plăpând al micuţei de 5 luni a fost supus ulterior la două autopsii. Ambele au concluzionat cauza morţii ca fiind pneumonie interstiţială.
Ioan Costaş spune că nu e vinovat cu nimic, deoarece Rebeca nu prezenta nici un simptom care să indice faptul că ar avea pneumonie. Sunt perfect de acord cu el. Şi eu, dacă aş fi consultat-o, aş fi spus acelaşi lucru.
Cazul lui Ioan Costaş a fost judecat de Colegiul Medicilor din Iaşi, care l-a găsit nevinovat de faptul că nu şi-a dat seama de afecţiunile grave ale Rebecăi. Motivul? Costaş e medic de familie, nu pediatru şi, prin urmare, nu avea cum să facă un consult de specialitate. Te înfiori când citeşti. Eu, la mintea mea, mă gândesc că Ioan Costaş ar fi trebuit întrebat, spre exemplu, dacă şi-a dat seama din ce cauză au apărut bubiţele acelea pe corp. Dacă nu şi-a dat seama, pentru că, normal, nu e pediatru, atunci trebuia să trimită copilul la spital, la un consult de specialitate. Dar nu, a trimis-o pe Rebeca acasă, pentru ca micuţa să moară în braţele părinţilor neputincioşi.
După părerea mea, există, clar, un vinovat în această poveste. Dar nu pot să spun că e Ioan Costaş, deoarece el este absolvit de vină de Colegiul Medicilor Iaşi şi de rezoluţia de neîncepere a urmăriri penale dată de procurorii de treabă din Vatra Dornei.
Dacă ar fi după capul meu, aş spune că Ioan Costaş nu e medic, ci felcer. Dar, din motivele menţionate anterior, nu pot să spun că Ioan Costaş e felcer. El e medic. El e un medic, care a trimis un copil cu pneumonie să moară acasă. Tot după capul meu aş spune că Ioan Costaş nu mai are ce căuta în rândul medicilor. Dar nu pot să spun asta, deoarece Colegiul Medicilor Iaşi a concluzionat că el şi-a făcut bine treaba.
Din toată această poveste, nimeni nu e vinovat. Eventual, doar Rebeca, pentru faptul că s-a îmbolnăvit într-un moment nepotrivit. Şi a murit de la „puţină febră”, creând agitaţie într-un sistem exclusivist.