Tiberiu AVRAM

Există ceva în gena noastră de români care ne face să fim permanent clevetitori, să fim invidioşi pe succesul unora, să ne bucurăm de eşecul altora, să criticăm, cât de des putem, pe cineva care încearcă să facă ceva bun.

La acest capitol, „bun”, trec şi programul „Paştele în Bucovina”. Cu toate neajunsurile lui. Un program de o asemenea anvergură şi întins pe durata a aproape două săptămâni nu putea fi perfect. Nici nu a fost. Sunt multe de criticat şi, în special, din punctul meu de vedere, festivismul exagerat.

Dincolo de neajunsuri, există, însă, câteva lucruri care rămân. Nu mă refer la cele două recorduri mondiale (oul din Suceava şi pasca din Rădăuţi), care pe mine nu mă entuziasmează, cu toate că oul ar putea deveni un obiect de atracţie turistică. A intra în nu ştiu ce fel de academie a recordurilor a devenit în România un sport naţional, la fel ca şi studiile universitare sau post universitare.

Ceea ce rămâne este reclama imensă de care s-a bucurat această zonă, Bucovina. Zile în şir, Bucovina a fost prezentă pe toate canalele importante de televiziune din ţară. O reclamă pentru care, în alte condiţii, s-ar fi plătit sume fabuloase.

Primul efect a fost numărul mult mai mare de turişti care ne-au vizitat judeţul, comparativ cu sărbătorile de Paşti din anii trecuţi. Ei, şi asta a deranjat. A deranjat oameni politici importanţi şi afacerişti vânoşi, ale căror interese economice sunt în cu totul alte zone decât în Bucovina. Aţi văzut ce a urmat apoi. Vreo două zile de dezbateri tâmpite legate de lumina pe care a adus-o Gheorghe Flutur de la Ierusalim. E oficială sau nu? Adică, lumina adusă de la Mormântul Sfânt poate fi „neoficială”. Nici măcar după ce Patriarhia a precizat foarte clar că nu se poate vorbi de lumină „neoficială”, că nu e mai „oficială” cea adusă de Patriarhie decât cea adusă de Flutur, clevetitorii au continuat să-şi facă numărul.

Gheorghe Flutur anunţase cu două luni înainte că va aduce lumină de la Mormântul Sfânt, cu binecuvântarea lui ÎPS Pimen. Două luni, nimeni nu a zis nimic. După Paşte, au sărit toţi. Ba că lumina e neoficială, ba că Flutur a mers cu avionul lui Patriciu (e vorba de un avion închiriat de la o campanie unde acţionar este liderul PNL), ba că e ceva în neregulă cu cei care au plătit banii pentru avion, în special cu deputatul Ioan Bălan, care a achitat cea mai mare parte a sumei etc.

Mi s-a părut normală, spre exemplu, atitudinea unui coleg din presa centrală, care l-a criticat pe Gheorghe Flutur pentru că şi-a depăşit rolul de mirean în delegaţia care a mers la Ierusalim. Din păcate, însă, majoritatea criticilor, ca să nu spun atacurilor, au fost forţate.

Am o singură întrebare: de ce nici una dintre sutele de minţi luminate care dau ora exactă din Parcul Herăstrău nu a scris nici un cuvânt „pe invers” înainte de Paşte? Şi asta, având în vedere faptul că ştiau, cu două luni înainte, despre manifestările pe care le incriminează acum. Explicaţia este simplă: nu se aşteptau ca acest program, „Paştele în Bucovina”, să aibă un asemenea succes. Chiar dacă ne referim doar la impactul mediatic şi, mai ales, la turiştii atraşi.

Şi, aşa cum spuneam, asta a deranjat. Ca urmare, mai multe ziare centrale au cerut corespondenţilor din Suceava să caute subiecte negative despre Gheorghe Flutur şi „acoliţii” lui. Nu contează ce, de rău să fie. Nu-i plâng eu de milă lui Gheorghe Flutur, dar mă deranjează, ca sucevean, că o astfel de campanie este solicitată după ce un proiect turistic pe care l-a iniţiat a fost încununat de succes. Dacă acest proiect s-ar fi derulat pe Valea Prahovei sau la malul Mării Negre, probabil totul ar fi fost în regulă. Dar să ia Bucovina din turiştii celor două zone, este prea de tot... Iar tupeul acesta trebuie pedepsit.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bobârnacele lui Flutur.

Comentarii