Alina MUNGIU-PIPPIDI

Departamentul de Stat, echivalentul ministerului afacerilor externe american, a organizat de curând, în cooperare cu CIA, un seminar despre Europa de Est.

După câţiva ani în care regiunea noastră era considerată un mare succes (şi noi trimişi să dăm lecţii despre tranziţii de succes în Bierlorusia şi Egipt- cine se lăsa trimis), victoriile în alegeri ale câtorva partide populiste, dezamăgirea UE cu România şi Bulgaria, care după intrare nu se comportă tocmai european, violenţele de la Budapesta din anul 2006, incapacitatea partidelor cehe să formeze un guvern, nesfârşitele certuri din coaliţii care fac unele ţări aproape neguvernabile au sfârşit prin a îngrijora pe americani. Regiunea lor favorită şi mult lăudată e stabilă? Care sunt factorii de destabilizare şi care sunt riscurile unei asemenea destabilizări? Am fost chemată cu profesorul Ivan Szelenyi de la Yale University (tradus şi în limba română) şi cu un coleg de la Freedom House să raportăm ce e putred în ţările fostului pact de la Varşovia. Şi cum ani de zile m-a acuzat România Mare că am fost agent CIA, iar asta a fost prima mea întâlnire cu CIA, raportez în mod transparent tuturor ce am spus noi acolo.

Am căzut cu toţii de acord că actuala tendinţă economică este încă bună, cu excepţia Ungariei, care mai mult se târăşte, celelalte ţări cresc masiv. Imigraţia de forţă de muncă calificată pune probleme după intrarea în Europa, pentru că nu avem capacitate să calificăm pe cei rămaşi, care există, la nivelul celor care au plecat şi atunci ne punem problema să importăm forţă de muncă de la vecini. Ucraina are deja cinci milioane de oameni peste frontiere, şi R Moldova cel puţin unul. Dar dacă actualul ritm pozitiv de creştere continuă, regiunea va supravieţui cu succes problemelor politice, care vor fi absorbite ca de un tampon.

De ce câştigă alegerile partide noi şi improvizate, precum GERB şi SMER, în Bulgaria şi Slovacia, contra unor partide vechi, cu merite în integrarea europeană? În general, de ce e aşa de scăzută popularitatea guvernelor, a parlamentelor, a liderilor politici? Că nu doar la noi e asta. Răspuns: pentru că la aproape douăzeci de ani de la revoluţiile anticomuniste avem încă o clasă politică de mântuială, oamenii cei mai buni nu intră în politică sau dacă intră se strică, coaliţiile se ceartă pentru că nu împart doar fotolii ministeriale, ci zone de influenţă de care atârnă clienţi şi firme, din cauza unei mize mult mai mari deci, pentru că politica e încă prea hrăpăreaţă şi corupţia prea mare. Orice lider populist cu un discurs mai radical câştigă voturi dacă se prezintă contra acestei clase politice, şi aşa se explică asemenea derapaje. Soluţia e să ai lideri populişti, dar nu radicali, mai la centru, gen Traian Băsescu. Băsescu stă între noi şi ascensiunea unui Becali, deşi dacă chiar el se aliază cu Becali nu prea mai văd avantajul.

Riscul principal la viitoarele alegeri? Eu, cel puţin, am prezis rezultate încâlcite şi guverne cu dificultăţi, ca în Cehia sau Polonia dinainte de ultimele alegeri. Dar riscul cel mai mare – că restul sunt lucruri cu care ne-am obişnuit- este întoarcerea lui Viktor Orban la putere la Budapesta. Am văzut cu plăcere că profesorul Szelenyi, deşi maghiar, a fost cu totul de acord cu mine. Orban, care sapă şi la noi pe moderaţii din UDMR şi încurajează pe radicali, a devenit dintr-un conservator teribilist genul Avramescu (asta era în 1990) un naţionalist şi un radical, el a fost în spatele manifestanţilor de la Budapesta, el face turul Covasnei şi Harghitei îndemnând pe cei de acolo să fie mai radicali când cer autonomie, etc. Orban e bad news. Ultimele două dăţi a pierdut la mustaţă, şi pentru că europenii au arătat net că nu îl plac, de data asta însă mă tem că revine. Dar, din nou, dacă revenirea lui găseşte o zonă secuiasc prosperă, o să ne descurcăm.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Îngrijorări la Departamentul de Stat.

Comentarii