Ion CRISTOIU

"

Curioasă lumea asta a intelectualilor dâmboviţeni.

Câtă vreme Emil Constantinescu, locatar al Cotrocenilor, le putea oferi bani, privilegii, burse, l-au lustruit cu condeiele făcute limbi, până ajunsese bietul om de era mai ceva ca o decoraţie de tinichea.

Când s-au convins că profesorul n-are de gând să-i miluiască, dar mai ales să fie o păpuşă în mâinile lor nătânge, s-au apucat să-l înjure.

Iar după ce Emil Constantinescu a început să se manifeste ca un adversar ferm al năbădăiosului Traian Băsescu, intelectualii dispuşi, prin gena balcanică, să devină ţuluşi ai noului Jupân, l-au înjurat şi mai tare.

Dacă mai era nevoie de o dovadă a acestei mizerii înspăimântătoare a intelectualilor români, reacţiile după întâmplarea de sâmbătă din Piaţa Universităţii ne-o pune la dispoziţie din belşug.

Joi, 26 septembrie 2007, la taifasul amabil, aranjat pe TVR de pterodactila Rodica Culcer, Traian Băsescu a anunţat că sâmbătă va merge în Piaţa Universităţii pentru a-şi îndeplini o făgăduială de la Referendum:

Cea de a da naţiunii un Raport trimestrial.

Nu ştim dacă Traian Băsescu, angajând în seara Referendumului o astfel de făgăduială, a acţionat, ca de obicei, sub puterea primului impuls sau a dat expresie unei premeditări.

Neştiute sunt căile Domnului!

Neştiute sunt şi motivele acţiunilor lui Traian Băsescu.

Sigur e însă că alegerea Pieţei Universităţii drept spaţiu pentru o acţiune gen Fidel Castro capătă o semnificaţie aparte.

În mentalul colectiv post-decembrist, Piaţa Universităţii a devenit un spaţiu simbolic.

Cel al luptei deznădăjduite a unei minorităţi împotriva comunismului travestit în veşminte democratice.

Aşa cum am scris şi la vremea respectivă, supărând rău puterea FSN-istă dominatoare, cei din Piaţa Universităţii, strânşi seară de seară, în scuarul din faţa Arhitecturii, dădeau glas neliniştii unei întregi societăţi că puterea instalată în decembrie 1989 voia doar să mimeze democraţia.

Şef de stat fiind, Traian Băsescu se putea adresa naţiunii, pentru a-i raporta ce-a făcut şi ce-a dres, de unde i-ar fi dorit inima.

De la Palatul Cotroceni, dintr-un studio TV, dintr-un local, ba chiar şi dintr-un butoi, asemenea vestitului Diogene:

Alesese Piaţa Universităţii pentru valoarea de simbol a acesteia.

Convocând trimestrial aici o consultare populară, domnul preşedinte ţinea să-şi asume ipostaza de continuator al luptei din Piaţa Universităţii.

Chiar dacă nu în scuarul din faţa Arhitecturii, ci pe pajiştea din faţa Teatrului Naţional, chiar dacă, adresându-se nu unei mulţimi venite spontan, ci unor inşi căraţi până aici de maşinăria PD, Traian Băsescu avea să fie nu preşedintele României, ci arhanghelul luptei împotriva comunismului, luptătorul neînfricat pentru democraţie.

Era, neîndoielnic, o şmecherie politicianistă.

Împotriva acestei şmecherii s-a ridicat Emil Constantinescu.

Şi, în loc să-l aplaude pentru acest gest de revoltă morală, intelectualii îl înjură.

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un gest de revoltă morală.

Comentarii