Mircea Radu IACOBAN

"Cu vreo trei decenii în urmă, la IATC Bucureşti a fost susţinută o lucrare de licenţă cu titlul „Dinamica tensiunii în dramaturgia lui M.R.Iacoban”. Autorul (care avea să ajungă, peste ani, directorul unui important teatru) a solicitat un referat chiar părţii analizate – adică, subsemnatului. După citirea tezei mi-am dat seama ce important autor sunt şi cu ce vinovată auto-ignorare mi-am tratat propriile scrieri. Felurite grafice şi diagrame cu săgeţi colorate desemnau edificarea gradată a tensiunii dramatice. Formule etajate exprimau matematic decalajul dintre stări, iar geometria era pusă să explice, prin jocul unghiurilor funcţie de volutele acţiunii, mecanismul formării accentelor dramatice în plenaritatea momentelor cheie. Astfel necropsiate, piesele nu mai aveau nici un haz; i-am spus-o franc autorului că habar n-am să fi avut vreodată de această ştiinţă (?) a gradării tensiunii cu raportorul şi, dacă s-a nimerit să fie bine, a fost o chestie pur intuitivă, total neştiinţifică şi, la urma urmei, chiar nedemonstrabilă. Teza a fost publicată în presa culturală a vremii şi am primit felicitări invidioase de ici, de colo, pentru a fi izbutit să-mi asum atât ştiinţa, cât şi tehnica ţinerii tensiunii conflictuale sub autoritar şi lucid control. Aiurea! Vivisecţia propusă de teză voia să demonstreze cromatografic că, de pildă, verdele se compune din atâta galben şi atâta albastru. Ei, şi ce? Când spun „frunză verde” are rost să cuget la detalierea procentuală a contribuţiei fiecărei nuanţe a spectrului? Cam acelaşi sentiment l-am încercat când am cutezat să parcurg un articol dintr-un recent număr al unei reviste culturale moldave, dedicat prozei lui Mircea Eliade. Citez: „Pentru a obţine metamorfoza spirituală a lui Allan şi a-l asimila complexului sacral iniţiatic trebuie, întâi, să se autometamorfozeze componenta Narenda Sen-BROASCĂ: CASA BROAŞTEI devine CASA ORBULUI. Iar orbul (traducere în limbajul ocult: CEL CU VIZIUNE SACRĂ) vede muntele sacru HIMALAYA. Maestru auster, sever-Sen, devine „Spânul” din clasica „poveste” iniţiatică a lui Creangă – HARAP ALB: necruţător ca orice Guru-Maestru-Sen, Maestrul în „alungă”- transmută alchimic pe Allan-al-casei în ALLAN-AL-MUNTELUI (deschiderea CASEI TERESTRE spre CASA COSMICĂ – o deschidere absolut dureroasă – deci, conform canoanelor iniţierii, ABSOLUT NECESARĂ”). Măi, să fie! Am terminat o facultate de filologie, am predat câteva semestre, în învăţământul superior, cursul de Curente filosofice contemporane, dar pas să mă descurc meandrele concrete ale textului! Poate-i pasajul prea codificat. Să luăm, la întâmplare, altul: „Assam marchează un stadiu tranzistoriu: MALARIA (cuptorul athanor al febrei – dar, mai ales, extracţia sângelui vital, prin insecte aeriene, şi injectarea sângelui sacral – a unui „altceva” sangvin, care tulbură TOTAL Fiinţa, ducând la TREMURAREA-CUTREMURAREA fizico-psihică – orice tremur-cutremur, ştim din Lacul eminescian, care „cutremură” barca charonică – duce la schimbarea / preschimbarea / părăsirea, spre „altceva spiritual”, a treptei anterioare a scării evoluţiei spirituale) – devine sinonimă cu eterizarea sângelui, cu modificarea sacrală a lichidului sangvin-vital. Avem de a face cu „carantina mistică” dinainte de INTRAREA IN CASA BROAŞTEI (Casa lui Narenda Sen)...” Măi, să fie! Pentru cine scriem? Toate cele 7 pagini ale studiului ce-şi propune să analizeze proza lui Eliade „sub condiţia mnezicului anamnezicului” aşa-s. Drept pentru care sfătuiesc cititorii ce ar dori aceleaşi desluşiri iniţiatice, informaţii în plus cu privire la ştiinţa morţii, Thanatos, eros, escatologie ş.a., chiar pe Eliade să-l citească. Este vorba de cartea – de astă dată în limba română – „Arta de a muri” (Editura Eikon, Cluj, 2006)."

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bietul Eliade.

Comentarii