„LOVE ME TINDER”, realitatea tinerilor din societatea actuală

Dragoste, dezamăgire, fericire, ură, regrete, nesiguranță, frică, neîncredere - sunt doar câteva dintre sentimentele pe care le trăiesc zilnic tinerii secolului XXI. Dar ce ar fi tinerețea fără ele?

Poate doar o simplă etapă a vieții care ar trece pe lângă ei ca o săgeată de foc, lăsând în urmă doar cenușă.

„LOVE ME TINDER” este un spectacol de Kata Gyorfi, regia Cosmin Panainte, a cărui premieră a avut loc vineri, 15 aprilie, la ora 19:00. A fost pus în scenă de Teatrul Studențesc Fabulinus, Trupa de teatru a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și a Casei de Cultură a Studenților Suceava. Un spectacol despre tineri și căutările lor, vulnerabilitate, frica de a fi ei înșiși și dragoste neîmpărtășită.

Actorii au fost Anna Dulgher, Irina Coșciug, Irinel Rusu, Nicu Zamari. Muzica live a fost interpretată de Luminița Andruh alături de chitaristul Radu Andonie.

Anna Dulgher, care a jucat în premieră într-un spectacol, întrebată de ce au ales acest subiect pentru piesa de teatru, ne-a spus: „Am ales subiectul despre Tinder deoarece nouă ni s-a părut foarte importantă problema persoanelor de acum legată de viața online. Suntem total diferiți pe Facebook, pe Tinder, comparativ cu viața reală. E important să înțelegem că devine tot mai greu să comunicam în viața reală. Tinder e o aplicație unde toți au scopuri diferite, iar în spectacol am văzut cum s-au întâlnit persoane total diferite, cu scopuri și așteptări diferite. Noi am vrut să arătam publicului că oamenii totuși au nevoie de relații, de comunicare, de atenție și le caută în orice mod”. Ea a interpretat rolul Anei, rol despre care ne-a spus că: „probabil pentru că mi s-a potrivit mai mult, au fost și multe momente în care m-am regăsit în ea. Înțeleg că avem multe lucruri comune și uneori nu era nevoie să încerc să joc ceva, eram eu însumi”.

Liniște, lumini stinse, cortină trasă, suspans, spectatori nerăbdători, dar încântați – descrierea perfectă a atmosferei din sala de teatru la începutul spectacolului. Sala era plină, cu o mulțime de fețe tinere și încântate, ochi curioși și figuri în așteptare.

Muzica live a început, lumina cădea pe ea și Luminița Andruh deschidea spectacolul cu piesa Love Tinder. O voce magică, plină de emoție.

Pe parcursul întregului spectacol atmosfera a fost plăcută, însoțită de râsete și aclamațiile de admirație sau de aprobare ale spectatorilor. Publicul a fost format în principal din studenți, câțiva profesori, dar și din persoane care nu fac parte din universitate.

Despre publicul din sală, Anna Dulgher ne-a spus: „Am realizat că a fost mult mai ușor să jucăm spectacolul cu public, e mult mai ușor să vorbești și să vezi reacțiile, să le simți, să interacționezi. Se stabilește o legătură, e fain să realizezi că cei din public te urmăresc, te ascultă și te apreciază.”

Fiecare scenă a fost însoțită de o lumină specific colorată. Luminița Andruh știa cu exactitate momentul când trebuie să intervină, la fel ca și chitaristul, ei reușind să completeze perfect scenele prezentate. Atmosfera a fost similară celei din cadrul unui spectacol profesionist, fiecare detaliu a fost bine pus la punct, iar organizarea și coordonarea au fost, de asemenea, foarte bune.

Despre cum a văzut atmosfera din timpul spectacolului, Anna ne-a spus: „Atmosfera a fost superbă, pentru noi a fost important să primim reacții reale de la public, asta ne făcea să ne simțim bine și să știm că facem totul corect, clar, că publicul ne aude și ne înțelege. Au fost și momente mai triste, când era liniște totală, a fost plăcut să realizez că atenția cuiva e concentrată asupra mea.”

Uneori, reacțiile studentelor au fost ușor exagerate, însă doar pentru a arăta încântarea și faptul că se regăsesc în ceea ce privesc. Subiectul spectacolului a fost foarte actual, aplicația Tinder fiind folosită pe larg de către tinerii din zilele noastre pentru a cunoaște persoane noi.

Actorii au reușit să se bucure de atenția publicului pe tot parcursul spectacolului, au intrat foarte bine în roluri, fapt care se datorează atât talentului lor, cât și actualității subiectului care stă la baza scenariului.

Spectacolul a fost o încercare reușită a de transpunere în realitate a unei părți din viața tinerilor. O manifestare a spiritului rebel, dar totuși sensibil, nepăsător, dar totuși vulnerabil a tânărului modern.

La finalul spectacolului, actorii au coborât în sală și au dat mâna cu spectatorii în semn de susținere și prietenie, ceea ce a făcut ca spectacolul să se încheie într-o notă pozitivă, încărcată de emoție, deși ușor melancolică.

(Carolina Slănină)