Pasiuni ascunse, scoase la lumină pentru cei dragi

La Sala “Aurel Băeşu” din incinta Muzeului de Artă “Ion Irimescu” din Fălticeni a avut loc vernisajul expoziţiei de artă plastică “În amintirea Simonei”. Expoziţia cuprinde peste 50 de lucrări ale Elenei Macovei şi este un omagiu adus regretatului medic fălticenean Simona Lupu, plecată prea devreme dintre noi după o boală incurabilă.

Lucrările din expoziţie reprezintă flori, peisaje, animale sălbatice, portrete şi autoportrete, reproduceri după pictori europeni, arhitectură, oferind prilejul unei frumoase incursiuni prin opera Elenei Macovei, şi fac cunoştinţă cu o personalitate complexă, dar a cărei constantă a fost dintotdeauna luminozitatea.

Ec. Mircea Lupu, managerul Spitalului Municipal Fălticeni, ne-a spus: “Întotdeauna la Fălticeni cadrele medicale au avut înclinaţii spre artă sau literatură, o parte dintre lucrările lor ajungând să fie admirate, respectiv citite de public, altele au rămas dor în mintea şi inima prietenilor. Expoziţia de astăzi, <În amintirea Simonei>, a fost o dorinţă a colegei mele, asistenta medicală Elena Macovei, a fost o promisiune făcută Simonei, care din păcate astăzi nu mai este printre noi. Mă bucur nespus de mult de participarea atâtor oameni, prieteni de-ai autoarei, prieteni de-ai mei şi prieteni de-ai Simonei, care încearcă şi prin acest moment să facă o legătură între sănătate şi artă”.

S-a realizat “o promisiune făcută Simonei”

Încă de mic copil, Elenei Macovei i-a plăcut foarte mult desenul şi era foarte dezamăgită şi supărată când învăţătoarea făcea matematică în orele de desen şi de muzică. La liceu a cochetat cu desenul, a făcut numeroase schiţe, portrete.

Elena Macovei ne-a explicat în câteva cuvinte cum a ajuns să picteze şi să verniseze această expoziţie: “Aveam un profesor care spunea că sunt un talent care trebuie cultivat, dar greutăţile vieţii nu mi-au permis să fac artă. După o pauză de 40 de ani, ieşind la pensie, m-am gândit că trebuie să fac ceva frumos pentru a-mi încărca bateriile, nu pot să stau degeaba şi să-mi plâng de milă pentru o anumită boală pe care o am. După atâţia ani de muncă în spital simţeam nevoia de ceva frumos. Cu un creion, o radieră şi o coală de hârtie am început să schiţez grafică. Un an de zile am făcut desene în creion, pe care le prezentam doamnei doctor Lupu, pentru că ştiam că îi plac foarte mult. M-a încurajat, m-a ajutat şi aşa am trecut la culoare, am citit pe internet, m-am abonat la reviste despre pictură şi, încet, încet, cu ajutorul fiului care mi-a cumpărat materialele necesare, am început să fac desene în tempera, apoi în acrilic. Le aduceam doamnei doctor să le vadă şi, chiar dacă era bolnavă, era demoralizată, când i le prezentam se bucura foarte tare. Pentru a o încuraja, mi-a venit ideea să fac o expoziţie dedicată dumneaei. Doamna doctor nu a mai putut aştepta, s-a stins din viaţă, am rămas cu promisiunea expoziţiei, am lucrat în continuare, am înrămat tablourile şi le-am adus astăzi în faţa dumneavoastră”.

În cariera artistică Elena Macovei a fost un autodidact. La început a făcut reproduceri şi apoi a început să realizeze propriile lucrări, originale. Primele au avut ca model poze vechi, de familie, realizând un set de tablouri reunite sub titlul “Amintiri din copilărie”, în care se regăsesc printre alţii bunicul, mama, autoportrete din copilărie. A urmat portretul medicului Simona Lupu după o fotografie de la pensionarea autoarei, apoi a continuat cu lucrările care reprezintă animale şi peisaje, inspirate din documentarele TV, lucrările de arhitectură şi aşa mai departe.

La început a lucrat pe carton, apoi a trecut la pânză, şi numai perseverenţa a determinat-o pe Elena Macovei să expună în faţa publicului.

“Mulţumesc doamnei doctor pentru că m-a încurajat să merg mai departe cu desenul, mulţumesc familiei şi colegilor care mi-au dat un impuls să continui, soţului care a devenit bucătar-şef pentru a avea eu timp să pictez, copiilor care m-au ajutat din toate punctele de vedere, inclusiv să amenajez această expoziţie, şi domnului director Mircea Lupu, fără de care lucrările mele nu s-ar fi aflat astăzi în această sală. Dr. Simona Lupu nu a fost şefa noastră, a fost prietena şi confidenta noastră şi n-o vom uita niciodată pentru că a lăsat un gol imens în sufletele noastre”, a spus Elena Macovei.