„O scrisoare pierdută” a stârnit hohote de râs şi aplauze la scenă deschisă

Regal actoricesc, luni seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava. Piesa „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale a stârnit hohote de râs şi aplauze la scenă deschisă.

Pe aceeaşi scenă au urcat nume mari ale teatrului românesc: Marcel Iureş, George Mihăiţă, Marius Florea Vizante, Valentin Teodosiu, artişti care, la finalul spectacolului, au fost aplaudaţi în picioare de public, minute în şir.

Regizorul Alexandru Dabija a reuşit să ne prezinte un alt fel de Caragiale, „O scrisoare pierdută” care şi-a cam pierdut caracterul mitic, dar un Caragiale la fel de actual şi de tăios prin replicile sale.

Decor simplist, cenuşiu

Decorul realizat de Puiu Antemir nu a fost unul amplu, elaborat, cum eram obişnuiţi în alte puneri în scenă ale „scrisorii pierdute”, ci unul simplu, cenuşiu, chiar lipsit de sens, care scoate în evidenţă mai multe personajele din piesă, prin replicile tăioase, fără oprelişti. Asistent decor a fost Răzvan Plăiaşu.

Costumele personajelor, care poartă semnătura Ancăi Răduţă, au fost în tonuri de alb, negru şi gri. Nimic nu lasă să se întrevadă dorinţa de viaţă, de bucurie, însă comicul vine din jocul excepţional al actorilor, mimica şi gestica acestora, care sunt întrerupţi din exerciţiul actoricesc doar de aplauzele spectatorilor.

Distribuţie de excepţie

Distribuţia a fost de excepţie. Nae Caţavencu a fost interpretat fără cusur de actorul Marcel Iureş, care la Festivalul Comediei Româneşti (festCO) a fost desemnat cel mai bun actor în rol principal, pentru modul genial în care a intrat în pielea personajului Caţavencu. Din dorinţa de a obţine un mandat de deputat, Nae Caţavencu foloseşte scrisorica de amor, în posesia căreia intră la un moment dat, ca obiect de şantaj, chemându-i pe soţii Trahanache, pe rând, la sediul ziarului pe care-l conduce. Agamemnon Dandanache a fost jucat de George Mihăiţă, Ştefan Tipătescu de Marius Florea Vizante, Zaharia Trahanache - Valentin Teodosiu, Tache Farfuridi - Florin Dobrovici, Iordache Brânzovenescu - Eugen Racoţi, Ghiţă Pristanda - Dragoş Huluba.

„Cetăţeanul turmentat”, un travesti

Noutatea a venit de la „cetăţeanul turmentat”, interpretat cu foarte mult umor de actriţa Dorina Chiriac, un travesti la vedere. Apariţiile ei pe scenă, care au tulburat şi bulversat personajele din bătălia politică, au fost de fiecare dată aplaudate, iar replicile ei au stârnit hohote de râs. „Cetăţeanul turmentat” este conştient că votul lui contează, dar nu ştie cu cine să voteze. Zoe Trahanache a fost foarte bine „jucată” de actriţa Mihaela Teleoacă. Este singurul personaj feminin din „O scrisoare pierdută”, soţia lui Zaharia Trahanache, cel mai influent om din judeţ, personaj care încurcă iţele poveştii cu scrisorica de iubire, dar care aduce şi împăcarea, de final. Ionescu, Popescu, potenţiali alegători, au fost interpretaţi de Dan Rădulescu.

Ieşirile din tipar, mişcarea personajelor, când pe scenă, când printre spectatori, replicile venite din culise sau din public, neprevăzutul, toate aceste situaţii au ţinut publicul în „priză”, l-au binedispus, dar, în acelaşi timp, l-au făcut să înţeleagă că trăim şi astăzi acele vremuri, comedia scrisă de Caragiale, cu moravuri sociale şi politice, fiind foarte actuală. Un rol foarte important, care a adus noutate, prospeţime spectacolului, l-a avut muzica semnată de Ada Milea (text „Îngeraşii de pahar”- Ion Mureşan, text „Are ţara...” - Ada Milea).

Replici memorabile

Au rămas memorabile replicile din piesă: „Famelie mare, renumeraţie mică după buget”, cuvinte spuse de poliţistul Pristanda către prefectul Tipătescu, „Când e vorba de prinţipuri sunt mai catolic decât papa”, spusă de Farfuridi, care mai adaugă „trădare să fie dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători”. Au rămas în mintea spectatorului şi celebrele replice spuse de Nae Caţavencu: „Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”, moment în care tot publicul sucevean a aplaudat, a confirmat, de fapt, situaţia reală de astăzi, sau „După lupte seculare care durează... de 30 de ani”. Un spectacol de succes, care a reuşit pe deplin să bucure cele câteva sute de suceveni care au ales, în schimbul unui bilet de 100 sau 80 de lei, două ore de cultură.