Sorin AVRAM

O doamnă care visează să ajungă preşedinta Organizaţiei de Femei a PSD Suceava şi al cărei nume este Oana Pintilei s-a băgat în seamă la început de martie. Această cucoană pesedistă, care până acum nu s-a remarcat cu absolut nimic în plan public, a organizat un concurs de confecţionat mărţişoare la care au participat aproximativ 100 de copii de clasa a IV-a. Iată o idee de excepţie care ar merita un loc în cartea recordurilor care nu folosesc la nimic, alături de oul pictat al PDL-ului care într-o vreme a urâţit centrul Sucevei. Câteva învăţătoare, încântate de proiectul doamnei de la oraş, au încărcat copiii în microbuze şi i-au adus la Suceava, unde aceştia au primit diplome, felicitări şi dreptul de a se fotografia alături de preşedintele PSD al Consiliului Judeţean, Cătălin Nechifor.

Problema este că învăţătoarele executante de ordine venite de la PSD au implicat şcolile unde sunt angajate într-o acţiune politică, lucru care este interzis. Nu-i aşa, domnule şef al Inspectoratului Şcolar Suceava, Gheorghe Lazăr? Mă scuzaţi. Îmi retrag întrebarea, pentru că, pe moment, am uitat că dumneavoastră sunteţi membru PSD şi că partidul v-a pus acolo. Totodată, pentru a duce la bun sfârşit un proiect politic, doamna de la PSD s-a folosit de nişte copii nevinovaţi, ceea ce nu este normal. Şi, în fine, cum acţiunea s-a încheiat la Consiliul Judeţean, putem sublinia şi că PSD foloseşte instituţiile publice pentru evenimente politice, lucru care nu este deloc în regulă.

Deoarece Oana Pintilei trebuie să fie bine odihnită pentru a putea gândi noi şi noi acţiuni de excepţie, e lesne de bănuit că aceasta nu e trează dimineaţa la 4 jumate. Presupunând, totuşi, că n-ar dormi la acea oră, e greu de crezut că aceasta se plimbă prin Gara Burdujeni. De aceea, o să-mi permit să-i transmit că la acea oră ajung gară nişte trenuri jegoase ticsite cu navetişti. Printre persoanele care coboară îngândurate şi grăbite din trenuri sunt şi multe femei, stimată doamnă care vă doriţi şefia Organizaţiei de Femei a PSD Suceava. Navetistele sunt îmbrăcate modest, în nişte haine de culoare închisă, care sunt în ton cenuşiul care le domină existenţa. Într-o linişte deplină, pentru ca fiecare femeie să-şi poată auzi mai bine gândurile care le frământă, acestea se aşază la coada formată în buticul din gară. Rând pe rând, femeile cumpără câte un covrig sau doi, pentru a avea ce mânca la serviciu. Cele mai avute dintre ele îşi permit să ia în loc de covrigi plăcinte umplute cu nu-ştiu-ce. După care, tot în linişte, pleacă la locurile de muncă prost plătite pe care încă le mai au. Aţi înţeles ceva, doamnă Pintilei? Dacă nu, culcaţi-vă înapoi şi gândiţi-vă la viitoarele nimicuri pe care le veţi face călcând cu tocurile din picioarele de cucoană pesedistă legile scrise, dar şi legile bunului-simţ.