„Un eşantion reprezentativ despre forţa de expresie a artei româneşti”

La Muzeul Bucovinei s-a deschis ieri expoziţia retrospectivă de pictură a artistului plastic Virgiliu Parghel.

„Coletele cu dorinţe, care rătăceau pe nu ştiu unde, şi-au găsit, în sfârşit, adresantul”

Virgiliu Parghel, unul dintre boemii urbei cu ani în urmă, care, aşa cum mărturisea într-un interviu publicat în „Monitorul de Suceava”, a „emigrat” la Bucureşti pentru a fi profesor la Universitatea de Arte, a revenit în zonă pentru a retrăi un sentiment de care pomenea cu regret.

Cu câţiva ani în urmă, ca participant al unei tabere de pictură organizată la Plaiu Şarului, Virgiliu Parghel spunea: „Tot timpul am tânjit după Suceava, în care nu am reuşit să mă întorc de câte ori aş fi vrut, dar se pare că dorinţele încep să se îndeplinească, coletele cu dorinţe, care rătăceau pe nu ştiu unde, şi-au găsit, în sfârşit, adresantul”.

Virgiliu Parghel „a revenit acasă”, aşa cum a spus la vernisaj directorul muzeului sucevean, Constantin-Emil Ursu, cu o expoziţie retrospectivă care marchează două decenii de la ultima sa personală în oraşul în care a descins pentru prima oară în toamna anului 1960, având în bagaje... un uriaş borcan cu dulceaţă de zmeură.

„Expoziţia unei revolte interioare”

Expoziţia, în care alături de cele 44 de lucrări (realizate în intervalul 1971 - 2010) sunt expuse, în câteva vitrine, fragmente de biografie (documente personale, fotografii) conturează parcursul vieţii unui artist despre care criticul de artă Valentin Ciucă a spus la vernisaj că „Dumnezeu l-a favorizat să aparţină acestui spaţiu”, aşa cum l-a favorizat să fie unul dintre studenţii preferaţi ai maestrului Corneliu Baba.

O expoziţie punctată de autoportrete care marchează diferite trepte de vârstă, o desfăşurare vizuală care cuprinde lucrări în care artistul „se eliberează, viril, în fiecare tuşă”.

„Este - aşa cum a subliniat Valentin Ciucă - expoziţia unei revolte interioare”, descărcarea cromatică a unui artist care, „depăşind convenţiile şi despuiat de orice rigoare”, „are autenticitatea celui care ne arată cum trebuie să arătăm cu adevărat”.

„Am venit să regăsesc lucrurile şi oamenii care m-au aşteptat!”

Mărturisind că, privind lucrările, a simţit „o filiaţie consangvină între Virgiliu Parghel şi Ion Ţuculescu”, criticul de artă ieşean a apreciat expoziţia ca fiind „un eşantion reprezentativ despre forţa de expresie a artei româneşti”.

„Este o expoziţie care ar trebui să circule în orizontul european”, a accentuat el, spunând în încheierea cuvântului său că evenimentul constituie totodată „un elogiu adus artistului şi ochiului”.

O expoziţie în care Virgiliu Parghel, cum a remarcat la final artistul plastic Adrian Bocancea (prieten de peste patru decenii), prezintă „datele vieţii de fiecare zi în nestemate celeste”.

Un gest artistic pe care Virgiliu Parghel, emoţionat de reîntâlnirea cu numeroşii săi prieteni şi cunoscuţi, l-a explicat simplu cu zâmbetul său dezarmant: „Am venit să regăsesc lucrurile şi oamenii care m-au aşteptat!”.