Tiberiu Cosovan: „Efigii în filigran - Profiluri autohtone”

O carte pe care mi-ar fi plăcut să o prefaţez şi pentru apariţia căreia a fost nevoie să duc lungi şi istovitoare bătălii, „Efigii în filigran - Profiluri autohtone”, de Tiberiu Cosovan, înseamnă, în peisagistica spiritualităţii sucevene contemporane, un fapt stilistic remarcabil, dar, din păcate, aproape singular, vocaţia mărturisirii şi, deci, a încredinţării de valori viitorimii neţinând de specificul unei intelectualităţi preţioase şi care consideră că totul începe cu ea şi, mai ales, cu fiecare individ care compune această intelectualitate blazată şi trândavă.

60 de personalităţi contemporane ale artelor plastice bucovinene

Tiberiu Cosovan, care se socoteşte pe sine doar martor, dator să adune şi să depună mărturii în colbuita ladă cu zestre a spiritualităţii româneşti din Bucovina, tezaurizează, înveşnicind întru vie trăire, 60 de personalităţi contemporane ale artelor plastice bucovinene, în spaţiul cu „portrete, evocări, cronici plastice, interviuri”, spaţiu definit de câte o cronică plastică reprezentativă şi de câte un interviu, cu valoare de dezvăluire de suflet şi de spirit, invitând la o insolită dezbatere, prin intermediul lecturii, personalităţi culturale exemplare, precum Ileana Bardă, Doina Catargiu, Ion Carp-Fluerici, Dimitrie Gavrilean, Elena Greculesi, Ion Grigore, Mircea Hrişcă, Ion Irimescu, Dimitrie Loghin, Costin Neamţu, Virgil Parghel, Constantin Severin, Svetlana Smoleac sau Constantin Ungureanu-BOX, tonul dezbaterii prin lectură, în sensul unei dumnezeieşti generozităţi artistice, fiind dat de Ileana Bardă (n-am scris „regretata Ileana Bardă”, pentru că Ileana Bardă, spre deosebire de noi, ceilalţi, încă mai trăieşte!).

„Dar cea mai mare bucurie a mea - spunea, spune şi va continua să spună Ileana Bardă - singurul moment în care am plâns de bucurie, a fost când l-am văzut pe Mircea Hrişcă, pe care-l consider ca fiind cel mai mare artist al Bucovinei. Am socotit întotdeauna c-aş rămâne foarte mare în istoria artei sucevene dac-aş ajunge măcar până la genunchii lui Mircea Hrişcă”.

Trăiri filosofice exemplare, cel mai adesea sintetizate aforistic de către artiştii intervievaţi

Dincolo de respectul pentru valori, pe care îl întâlneşti la marea majoritate a artiştilor plastici suceveni, „Efigii în filigran - Profiluri autohtone” tezaurizează şi trăiri filosofice exemplare, cel mai adesea sintetizate aforistic de către artiştii intervievaţi: „Viaţa este un lucru fericit, pe care ni l-a dat Dumnezeu şi trebuie să-l slujim frumos” (Iulia Andrieş), „Dacă nu poţi râde, chiar şi de tine, viaţa ţi se pare nesuferită” (Radu Bercea), „Dacă-ţi place ceea ce faci, eşti, cu adevărat, un om fericit” (Doina Catargiu), „Omul care îşi asumă crucea este un om înaripat; zborul lui este un zbor care vizează eternitatea” (Mircea Dăneasa), „Miturile sunt cele mai vechi amintiri ale lumii, memoria ei” (Dimitrie Gavrilean), „Atunci când te naşti, te naşti cu certificatul întregii vieţi: cum va fi viaţa, în ce direcţie te vei dezvolta, ce te va preocupa, cum va fi conţinutul vieţii tale şi cum va fi sfârşitul ei” (Ion Irimescu) sau „În artă nu există o limită, la care să ajungi şi să te linişteşti” (Dumitru Rusu).

Dar dincolo de aforism, există argumentarea, demonstraţia, expunerea de personalitate înnăscută, tulburătoare şi prin omenesc, dar şi prin divin, pentru că, în fond, neliniştea creatoare a făpturii pământeşti obligă la contrarii, sugestiv identificate de acelaşi Ion Irimescu: „În viaţă, totuşi, trebuie să fii cumpătat. Nu mă refer la creaţie…acolo poate ar trebui să nu ai cumpătare”.

Iar aceste expuneri de personalităţi, pe care Tiberiu Cosovan le încredinţează „viitorului (care) începe azi”, pot deveni, în condiţiile existenţei predispoziţiei spre iniţiere din partea noastră, şcoala noastră de înţelepţire şi de durabilitate.

Puţine dintre cărţile vremurilor noastre merită şi atenţia vremurilor care vor veni

Dincolo de lumea aceasta cosmică (sugestie întărită de Tiberiu Cosovan prin repetate raportări, în dialogul viu, la predestinările zodiacale), a intimizării creatorilor, în scopul limpezirii sufletului şi minţii cititorului, există fărâma fulgerată de frumuseţe cosmică, respectiv „saloane anuale, expoziţii colective şi de grup, tabere de creaţie”, deci situaţii de pe graniţa vremelniciei şi a veşniciei, care, funcţie de puterea fiecăruia de iniţiere, ne îmbrâncesc în vremelnicie sau ne ridică la ceruri, chiar şi în condiţiile în care nu suntem decât aidoma tâlharului neştiutor, dar capabil de credinţă şi de viziune.

Puţine dintre cărţile vremurilor noastre merită şi atenţia vremurilor care vor veni, iar, printre ele, „Efigii în filigran - Profiluri autohtone”, de Tiberiu Cosovan, este pe deplin îndreptăţită la viitorime, datorită exhaustivei mărturisiri de spiritualitate.