Destin literar în servietă

Indiferent de anotimp, septuagenarul Alexandru I. Rotaru poate fi întâlnit aproape zilnic în Parcul Central al Sucevei.

Vara sau iarna, aşezat pe o bancă, poartă în permanenţă cu el o servietă, pe care, atunci când are un partener de discuţie, o deschide din când în când pentru a scoate din ea câte o carte mignonă de versuri, o revistă sau o filă foto-copiată care conţine o recenzie de carte, o poezie sau un extras dintr-un jurnal. Pe toate figurează numele lui. Numele poetului Alexandru I. Rotaru.

Mâhnirea nereceptării şi nerecunoaşterii ca poet pe plan local

Autor al câtorva volume de versuri („Lumini prin umbre” - 1996, „Floarea sufletului meu” - 2002, „Fulgerări de gând” - 2006), menţionat în antologii

şi dicţionare („Antologia sonetului românesc” - de Radu Cârneci, „Dicţionar Cultural - Destine”, de Victor Gh. Stan...), recenzat în diverse publicaţii, Alexandru I. Rotaru, care - din anul 2000 - este membru al Societăţii Scriitorilor Români, trăieşte cu mâhnirea nereceptării şi nerecunoaşterii ca poet pe plan local.

De aceea poartă mereu cu el servieta cu publicaţii şi imprimate pe care le arată interlocutorilor săi.

Participările la cenacluri, concursuri şi festivaluri literare s-au soldat cu premii, comentarii şi cronici favorabile

Născut la Burdujeni, la data de 4 martie 1933, Alexandru I. Rotaru a debutat publicistic târziu, în anul 1987, odată cu apariţia monografiei „Bolta rece”, realizată de Constantin Th. Botez şi Adrian N. Pricop.

A lucrat ca tehnician în telecomunicaţii şi după pensionare (1990) participările sale la cenacluri, concursuri şi festivaluri literare s-au soldat cu premii, dar şi cu comentarii şi cronici favorabile în numeroase publicaţii.

„Un autentic poet” (Ion Dodu Bălan), „un patriot care-şi cântă Ţara” (Elis Râpeanu), „un seismograf liric, receptiv la toate aspectele vieţii” (Valeriu Gorunescu) apreciat în cercurile literare din capitală, dar ignorat de breasla scriitorilor suceveni.

„Cartea care-i dăruită / Merită a fi citită”

Alexandru I. Rotaru (care, aşa cum spune el, a făcut câţiva ani de voluntariat la Tipografia „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava şi a publicat în Revista „Candela”) îşi poartă destinul literar în servietă.

Dacă-l întâlniţi şi staţi de vorbă cu el vă va arăta o fotografie de-a lui, la vârsta de 19 ani, îmbrăcat în costum popular, diplomele obţinute la concursuri şi festivaluri literare, file de gazetă cu aprecieri critice şi vă va dărui o carte. O carte cu versuri semnată Alexandru I. Rotaru, pe care vă va scrie „Cartea care-i dăruită / Merită a fi citită”.