Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Gheorghe Bîrgăoan şi-a făcut din meşteşugul practicat cu îndemânare şi pasiune o profesie.
Un autodidact, care n-a trecut prin şcoli vocaţionale şi care-a-nvăţat să picteze şi să sculpteze străduindu-se singur, le predă astăzi copiilor de la Centrul de plasament „Mihail şi Gavril” din oraşul Solca tainele exprimării prin desen şi culoare şi meşteşugul utilizării dălţii în căutarea modelelor şi formelor ascunse în fibra lemnului.
Un căjvănean ambiţios şi îndemânatic
Căjvăneanul cu braţe vânjoase, care s-a împământenit în oraşul Solca, povesteşte că, în copilărie, mergea la un unchi de-al său care picta prapuri bisericeşti şi-şi spunea, privind la chipurile de sfinţi care răsăreau pe pânză, treptat, de sub pensulă, c-ar putea face şi el asemenea lucruri.
Şi a făcut, pentru că, prin clasa a X-a, uncheşul, văzându-l că se-nvârte prin jurul lui, i-a cerut să-l ajute ca să termine mai repede câţiva prapuri.
Băiatul nu s-a dat în lături, era ambiţios şi îndemânatec, a dat şi el cu pensula, a văzut că merge, că mâna capătă siguranţă, că ochiul nu-l înşală atunci când combină culorile...
Şi azi aşa, mâine aşa, a simţit că-i place ceea ce face şi că ce iese din mâna lui place şi altora.
De la lucrări de dimensiuni mici, la catapetesme de biserici
Învăţarea şi practicarea mai întâi a desenului şi a picturii i-a oferit, aşa cum spune el, un avantaj deosebit în dobândirea abilităţilor pentru sculptură.
A început cu lucrări de dimensiuni mici, şi-a exersat mâna şi a ajuns să lucreze piese mari, basoreliefuri decorative, mobilier casnic şi catapetesme de biserici.
A luat lucrurile în serios şi s-a dedicat total acestei îndeletniciri. Şi-a procurat scule şi utilaje de tâmplărie şi şi-a dotat propriul atelier cu tot ceea ce-i trebuie. Îşi procură lemnul de diverse esenţe pe care-l stivuieşte să se usuce, îl debitează, îl prelucrează, realizează singur lucrările de tâmplărie şi le înnobilează cu ornamente sculptate.
Şi-a făcut singur mobilierul din sufragerie
De la icoane de dimensiuni reduse sau generoase, la casete sau rame de oglinzi meşteşugit traforate şi sculptate decorativ, până la plachete ornamentale pentru trofee de vânătoare, Gheorghe Bîrgăoan este în măsură să realizeze din lemn orice fel de lucrare.
Mobilierul din propria sufragerie şi l-a făcut singur. Piesele (canapea comodă, masă cu scaune...) din lemn de paltin, sunt bogat şi meşteşugit ornamentate cu modele sculptate şi lăcuite cu grijă.
Mai are încă de lucru, pentru că niciodată nu are timp suficient pentru ceea ce face pentru el. Are numeroase comenzi pe care trebuie să le onoreze şi în atelierul său există în permanenţă ceva în lucru.
Îşi învaţă fiul să-i calce pe urme
Când l-am vizitat, pentru că gerul iernii îl determinase să se retragă din atelierul adăpostit sub un acoperiş în spatele casei, lucra la căldură, lângă soba de teracotă, la o ploscă din lemn de tei, cu laterale sculptate din lemn de nuc. Nu lucra singur, ci împreună cu fiul său, elev în clasa a XI-a la Grupul Şcolar „Tomşa Vodă” din oraşul Solca, pe care-l învaţă cum să-i calce pe urme.
Mi-a povestit despre cele câteva catapetesme pe care le-a făcut (una dintre ele la Mănăstirea Rafaila, din Negreşti-Vaslui), dar şi despre copiii cu care lucrează la Centrul de plasament „Mihail şi Gavril”, copii cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani, între care sunt şi câţiva băieţi talentaţi, care-au fost premiaţi pentru lucrările realizate sub îndrumarea lui.
Meşterul lemnului
Am văzut în casa lui Gheorghe Bîrgăoan câteva din cele mai semnificative mostre ale talentului şi îndemânării sale în sculptatul lemnului.
Icoane cu dimensiuni generoase (Sânta Fecioară Maria, Sf. Gheorghe ucigând balaurul), un portret al lui Ştefan Tomşa, o frumoasă scenă de iarnă cu o sanie trasă de cai (care ar putea oricând să devină emblema oraşului Solca, dacă acesta şi-ar recăpăta statutul de staţiune turistică), scene mitologice şi istorice.
Lucrări realizate de un meşter al lemnului cu talent, pasiune şi meşteşug.
„Boncănitul cerbilor”
Gheorghe Bîrgăoan mi-a povestit despre una din plăcerile lui, plăcere pe care o împarte cu câţiva prieteni, aceea de a se retrage câteva zile în pădure, la vreme de toamnă (în intervalul 15 septembrie - 15 octombrie), atunci când are loc „boncănitul (boncăluitul) cerbilor”.
Îşi fac pentru câteva zile (mergând până la locul ales pe „Cărarea Grafului”) o tabără în pădure, undeva între Solca şi Suceviţa (cândva acolo era o cabană pe care mi-a arătat-o sculptată într-o lucrare decorativă) şi, provocând cerbii prin sunet de corn, ascultă răgetele şi sunetele seci produse, când cerbii se înfruntă, de ciocnitul puternic al coarnelor. Acolo, în munte, Gheorghe Bîrgăoan a cioplit în stâncă un cap de Christ.
