Cu lacrimă de prieten, Mihai Sultana Vicol a scos de sub tipar, la doar câteva luni după regretabila dispariţie a lui Grigore Vieru, o carte care conturează efigia poetului tribun care spunea că “Basarabia este un copil înfăşat în sârmă ghimpată”.

 

Un strigăt acuzator

Cartea, care este geamătul unui proiect neîmplinit, aşa cum scrie autorul, “din varii motive” (amânări succesive determinate de starea de sănătate a poetului basarabean, “internări în spital, recuperări pe la diferite sanatorii…”, dar şi de agenda sa supraîncărcată care-l purta dintr-un loc în altul ca “invitat la manifestări literare, festivaluri de poezie, lansări de carte…”), proiect care viza un volum-interviu, cu destăinuirile celui care reprezenta un simbol al renaşterii naţionale româneşti din Basarabia, este un strigăt acuzator care înfierează o moarte provocată.
Un asasinat în sensul în care atacurile înteţite la adresa lui Grigore Vieru şi tracasările la care era supus i-au fost fatale în conjugarea cu spaima şi emoţia provocate de un accident de automobil.

 

O inimă slăbită de hăituiala asasinilor morali

Mihai Sultana Vicol o spune franc, într-un capitol intitulat “Asasinii lui Vieru”, şi prezintă o serie de extrase dintr-o publicaţie ostilă poetului tribun care conturează o atmosferă extrem de tensionată.
Poetul, care, aşa cum spune autorul cărţii, “a avut în sânge de la naştere românismul”, supus unor concertate atacuri de denigrare, a sfârşit într-un “accident stupid”, dar moartea lui a avut, ca o cauză adâncă, o inimă slăbită de hăituiala “asasinilor morali”.
“Trebuie spus de la bun început - accentuează Mihai Sultana Vicol - că poetul a murit cu inima încărcată de supărare, nişte netrebnici, asasini morali, l-au numit <spion român> şi <terorist>”.
“Neamul românesc - scrie el - a pierdut un reper moral, un român exemplar, o voce profundă a liricii româneşti, apropiată poeziei eminesciene”.

 

Basarabia, la răscruce de istorie

În textul de încheiere (care-a fost publicat în cotidianul “Crai nou” după înmormântarea poetului) Mihai Sultana Vicol povesteşte cum au venit oamenii să-l conducă pe ultimul drum “uniţi de o durere care îi apără de ură”.
“Basarabia - spunea el profetic în materialul publicat la data de 23 ianuarie a.c., deci cu mult înainte de evenimentele dramatice care au urmat alegerilor parlamentare din Republica Moldova - se află la răscruce de istorie: Grigore Vieru le arată fraţilor noştri de acolo, din ceruri, calea cea dreaptă”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului “Grigore Vieru, pontiful limbii române”.

Comentarii