Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Cele mai vechi obiecte din muzeu au peste 150 de ani şi au fost adunate de la bătrânii din sat, care, la rândul lor, le-au păstrat cu străşnicie în gospodărie de la părinţii lor. Aceste bogăţii inestimabile ale satului românesc – obiectele vechi - au fost adunate, mergând din casă în casă, de către învăţătoarea Maria Iorgoaia Gheorghiu, care este la catedră de 40 de ani.
Meşteşuguri moştenite din familie
Tradiţiile şi obiceiurile populare din satul Dumbrăviţa sunt foarte bine reprezentate în muzeul de care se îngrijeşte învăţătoarea Iorgoaia. Sunt expuse multe costume populare, unele dintre ele depăşind cu mult un secol, fiind purtate chiar de părinţii şi bunicii ei.
„Ca fiică de ţărani, am ştiut ce să caut în tezaurul satului, deoarece multe din exponatele existente au fost mânuite de către mine. Mama mea, Dumnezeu să o odihnească, Catrina Iorgoaia, a fost o foarte bună ţesătoare, iar tatăl meu, Costache, s-a ocupat cu olăritul. Crescând într-o familie cu nouă copii, am învăţat de mică toate meşteşugurile ţărăneşti, de la spălatul cânepei, până la ţesutul covoarelor, cusutul cămăşilor populare şi toate acestea mi-au rămas vii în minte”, ne-a povestit învăţătoarea.
Un vis împlinit
Înainte ca Maria Iorgoaia să adune obiecte vechi din zona Vadu Moldovei, o altă învăţătoare din Dumbrăviţa, Virginia Bârleanu, a colecţionat costume şi obiecte populare.
În muzeul însufleţit de învăţătoarea Iorgoaia mai există şi obiecte adunate cu osârdie de învăţătoarea Bârleanu. Multe dintre obiectele vechi adunate de aceasta au ajuns, însă, la muzeul Mănăstirii Cămârzani.
Fiind atrasă de glia strămoşească, de tradiţiile şi oamenii care au trăit pe aceste meleaguri, învăţătoarea Iorgoaia a continuat, cu bunăvoinţa sătenilor, să caute prin şuri, poduri de casă, anexe, obiecte etnografice.
Face acest lucru din 1972, fără să obosească. A fost un vis al ei, pe care şi l-a împlinit. A văzut cu ochii ei cum exponatele prind viaţă în Muzeul Satului, găzduit de şcoala veche din sat, ce are aproape două secole. Şcoala are trei săli, dar este ea însăşi un muzeu, fiind construită din vălătuci (material de construcţie făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereţii caselor ţărăneşti).
Obiecte vechi de peste un secol
Obiectele etnografice din Muzeul Satului din Dumbrăviţa reprezintă „un document” – un corespondent al unei culturi populare tradiţionale, specifice zonei Vadu Moldovei, care oglindeşte modul de viaţă al oamenilor care trăiesc aici.
În muzeu pot fi admirate costume populare vechi, stative de ţesut, urzitoare, mosor, suveică, maşină de scărmănat lâna, fuior, covoare ţesute, lăicere, carpete, accesorii şi măşti folosite de colindători şi urători în perioada sărbătorilor de iarnă, oale şi ulcele din lut foarte vechi, instrumente muzicale, linguroaie, fier de călcat de peste 120 de ani, felinare, ladă de zestre ferecată cu încuietoare metalică, doniţă, trăistuţe, centuri din piele cu bumbi de metal, icoane cu ferecătură metalică de peste un veac şi jumătate, şi multe alte obiecte vechi care merită a fi văzute.
Fiecare obiect are o poveste. A aparţinut unei persoane care a trăit sau trăieşte pe aceste meleaguri.
Fără buget pentru întreţinerea muzeului
„Foarte multe obiecte erau descompletate, acoperite de praf şi pânze de păianjen în poduri de casă, fiind nemişcate de zeci de ani. Le-am luat, le-am curăţat, am căutat să le refac aşa cum au fost ele originale şi le-am adus în muzeu”, ne-a povestit învăţătoarea.
Tot ea a mai spus că scopul înfiinţării acestui muzeu, care a fost evaluat şi de specialişti din cadrul Muzeului Etnografic Suceava, este acela de a fi vizitat. Din păcate, nimeni nu i-a sărit în ajutor învăţătoarei, pentru a promova acest proiect etnografic.
„Trebuie să continuăm, împreună cu copiii de la şcoală, să colecţionăm noi exponate, să le recondiţionăm pe cele existente, să facem reclamă acestui muzeu, dar nu avem nici un ban alocat în acest sens. Din păcate, nu suntem luaţi în seamă, deşi am trimis Proiectul Muzeul Satului - Dumbrăviţa la toate forurile locale şi judeţene. Nu am primit nici un răspuns”, a mai precizat, cu mâhnire, învăţătoarea Iorgoaia.
Sunt multe alte muzee în satele bucovinene care se confruntă cu această situaţie. Nu au bani pentru recondiţionarea pieselor din muzee, încăperile transformate „de nevoie” în muzee nu prezintă condiţii de siguranţă pentru exponate, iar cele mai multe dintre ele nu au o persoană angajată, plătită, pentru a primi vizitatori şi pentru a se ocupa permanent de aceste nestemate populare.
