Mircea Radu IACOBAN

Luni dimineaţa, o voce veselă de la Radio România exulta: „Scăpăm acuşi şi de luna iulie!” Care-o fi bucuria? În 2019, ca totdeauna, am aşteptat cu tonică speranţă primăvara – şi am avut parte de-o toamnă posacă şi ploioasă. Am translat nădejdile către vară, care nici ea deloc nu ne răsfaţă: vai de cei ce şi-au planificat concediile la mare la început de iulie! Iar când, în sfârşit, termometrele prind curaj să se dezmorţească, iacătă marea bucurie salutată de postul public naţional: „scăpăm de iulie”! De-ar fi după mine, mi-aş dori un iulie perpetuu, numai că, evident, se schimbă clima, şi încălzirea globală aduce, la Dunăre şi Carpaţi... ploaie rece şi strănuturi. Se pare că mersul ciudat al norilor şi curenţilor a fost prevestit inclusiv biblic, neobişnuita răcoare... fierbinte a veacului nostru putând fi descifrată de computere din paginile „Cărţii sfinte”! Să credem, să nu credem? Dispar anotimpurile? Chiar totul să fi fost de înainte scris? Ideea de cod biblic a pus-o în circulaţie matematicianul evreu Eliyahu Rips şi – atenţie! – a fost confirmată de prestigioşi cercetători de la universităţile Harvard, Yale, Universitatea Ebraică, precum şi de specialişti în cifruri şi coduri de la Pentagon. Pornind de la lectura lui Rips, ziaristul american Drosnin s-a dus prin 1993 la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzak Rabin o scrisoare de avertisment: în „Biblia decodată” numele Ytzak Rabin fiind intersectat de expresia „criminal va asasina”, erau imperios necesare măsuri de protejare. N-a fost luat în seamă. Peste puţină vreme, Rabin a fost împuşcat mortal într-un atentat... Rămâne, zic eu, o întrebare: dacă toate predicţiile s-au îndeplinit, se îndeplinesc şi se vor îndeplini, ce rost mai poate avea avertizarea? Ce ţi-e scris, în frunte-i pus! Modalitatea practică a descifrării codului biblic necesită asistenţa calculatorului performant – motiv pentru care, probabil, tentativele de decodare n-au avut succes până-n zilele noastre – deşi bănuiala încifrării exista din cele mai vechi timpuri (Newton şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii teologiei esoterice, încercând pătrunderea tainelor „criptogramei lui Dumnezeu”). Modalitatea de lucru este simplă: cuvintele Bibliei se înşiră fără spaţii între ele, apoi se citeşte câte o literă la 10, 20, 30, 40, 50 din cele astfel înşirate. După care se trece la litera următoare, citită iarăşi pe sărite, după un model prestabilit. Un Toma Necredinciosul ca subsemnatul ar fi tentat să creadă că, la milioane şi milioane de lecturi şi combinaţii, nu-i exclus să apară termeni ce capătă oarecare sens prin „intersectare” cu litere mai mult sau mai puţin alăturate. Numai că revelaţiile sunt spectaculoase: Homer apare ca „poet grec”, Shakespeare se „intersectează” cu „reprezentat pe scenă”, Beethoven şi Bach figurează cu precizarea „compozitor german”, iar Rembrandt, cu „pictor olandez”. Inventatori şi mari descoperiri situate, în timp, la enormă distanţă de perioada scrierii textelor biblice, par a fi menţionate cu surprinzătoare exactitate, utilizându-se cuvinte care nici nu existau pe atunci: Fraţii Wright – avion, Edison – bec electric, Marconi – radio, Einstein – „a răsturnat realitatea prezentă” ş.m.a. Până şi aselenizarea lui Apollo 11 este menţionată: „realizat de omenire, realizat de om”. Pentru verificarea demersului matematic în sine au fost supuse aceleiaşi cercetări pe calculator şi texte laice precum „Război şi pace”, ori „Crimă şi pedeapsă”. Şi aici s-a ajuns la nume proprii „prezise” (Kennedy, de pildă), dar care nu mai relaţionează prin „intersectare” cu vreun alt cuvânt din text. Daţi-mi voie să rămân sceptic şi să continui să cred că o astfel de lectură rebusată poate schimba „Internaţionala” în „God save the King!” (am mai folosit comparaţia, dar prea se potriveşte, şi... altă rimă n-am avut). Reputaţi oameni de ştiinţă, însă, înclină să acorde credit posibilei codări şi decodări a Bibliei. Interesant este că rezultate similare s-au obţinut şi utilizându-se traduceri ale „Cărţii Cărţilor” în alte limbi – deşi litera cuvântului tălmăcit devine, fatalmente, alta faţă de aceea din originalul ebraic. Dincolo de toate, să ne bucurăm că, în textele nou apărute prin lectură decodificatoare, referirile la România rămân formidabile: „Grădina lui Eden”, „Casa lui Iisus”, „Casa lui Dumnezeu”, „Poarta cerului”.

Din poartă în poartă, deocamdată, într-un iulie incert, cerşim împrumuturi...