Mircea Radu IACOBAN

Mâine, Tribunalul internaţional de arbitraj sportiv anunţă decizia potrivit căreia CFR Cluj (ce o fi ceferistic în clubul clujean?) va juca, în sezonul viitor, fie în compania granzilor europeni, fie cu fotbaliatorii de la „Şoimii” Pâncota. Ori la bal, ori la spital! Se ştie, TAS nu judecă fondul chestiunii, ci numai modul în care Federaţiile naţionale îşi respectă propriile regulamente. Şi cum nu-i de crezut că armata de jurişti de la FRF nu s-a priceput să-şi facă treaba, iată că încă o fostă campioană, după decedatele Urziceni şi Galaţi, se scufundă în nisipurile mişcătoare ale diviziilor secunde. Unde situaţia-i jalnică: FC Bacău încearcă să se înscrie în Divizia III-a, ACS Berceni este în colaps şi nici CS Baloteşti nu se simte prea bine, FC Brăila nu mai primeşte finanţare, Gloria Buzău se află în insolvenţă şi-n pragul falimentului, subvenţionarea Clubului Rapid CFR Suceava a căzut la vot, Metalul Reşiţa „are probleme mari cu banii”, fotbaliştii de la Tărlungeni au acceptat să joace gratis doar până la încheierea acestui sezon, FC Bihor nu şi-a plătit fotbaliştii de patru luni...

Nici în Liga I situaţia nu-i mai roz; dimpotrivă chiar: dincolo de ştiutele insolvenţe, patronul Universităţii Cluj se ascunde prin Cuba şi fotbaliştii nu-s plătiţi din vară, Ploieştiul are conducerea clubului arestată, Ceahlăul discută cu Pinalti doar la vorbitor, giurgiuvenii nu-l mai au în sprijin pe finanţatorul Nicolae, Galaţiul n-are cu ce să se susţină nici în Liga a II-a, FC Braşov, retrogradând, dispare, iar de CFR Cluj se alege praful dacă „alunecă” în divizia secundă.

N-au mai aşteptat noul campionat 11 echipe din Liga a II-a, care s-au retras pe parcurs, astfel că, premieră, nici nu mai are cine să retrogradeze! Rămân „bune în grad” echipe din Braloşiţa, Podariu, Vişina Nouă, în vreme ce oraşul Focşani nu mai are echipă nici în campionatul judeţean! Ruralizare: 29 de formaţii româneşti reprezintă cluburi comunale şi urmează să mai promoveze, de nu vor fi surprize, Miroslava, Pojorâta, Sebiş, Becicherecul Mic & comp. Tot 11 sunt oraşele cu peste 100.000 de locuitori (Constanţa, Arad, Piteşti, Sibiu, Oradea...) care n-au fotbal, unele nici în Liga a II-a – asta în vreme ce la Chiajna, echipa gazdă şi cea pripăşită abia adună în tribune 200-300 de spectatori.

Poate-i simplă impresie, dar am senzaţia că interesul investitorilor pentru fotbal s-a sleit din momentul în care DNA a dat semnalul arestărilor şi s-a cam pus cruce zemoaselor afaceri necurate pitrocite în umbra gazonului. Ameninţarea puşcăriei a mai temperat avântul entuziast al „oamenilor de fotbal” care au ajuns să declare cinic (Becali) că nu-i mai interesează nimic altceva decât profitul, fiind dispuşi să abandoneze cluburile imediat ce nu le mai alimentează consistent conturile. Barem Gigi a fost sincer! Am avut parte de cea mai bulibăşită ediţie de campionat, în care antrenorii au fost schimbaţi ca şosetele şi-a ajuns la mare căutare o paiaţă ridicolă precum Şumudică (pe nici un stadion din lume nu pot fi văzute asemenea scălâmbăieli!), dat afară de rău şi, imediat, luat de bun.

Vorbim cu năduf de ruralizatul fotbal românesc, dar, la urma urmei, cât de... românesc este fotbalul nostru? În ultimul meci, cel cu Craiova, adulatul şi arhitradiţionalul „Rapiduleţ” a aliniat o formaţie cu un singur român şi au fost cazuri în care, zeci de minute, în meciuri din campionatul „naţional”, căutai românaşi cu lupa. De unde şi cum să mai alcătuieşti o Naţională? Din punct de vedere sportiv, România găzduieşte o imigraţie similară cu tălăzuirea africanilor peste Mediterana. UE pune la cale limitări cifrice; o măsură oarecum similară a fost luată şi în fotbalul nostru, dar surprinzător de aiuristică: putem accepta doar fotbalişti ce au fost nominalizaţi în loturi naţionale. Adicătelea, scoatem carul împotmolit în şanţul drept, spre a-l prăvăli în stângul: mai întâi că una-i să fii selecţionat în lotul Andorrei şi alta în cel al Italiei; apoi, câţi componenţi ai reprezentativelor cu adevărat valoroase de pe mapamod fi-vor tentaţi să joace la noi?

Se apropie de încheiere un campionat jenant, în care s-au distrus echipe-simbol (Becali a nenorocit Steaua, Hagi şi-a călcat principiile promovând „juniori” gen Nicoliţă, foste campioane retrogradează, mai la fiecare meci scandaluri pe teren, simulări şi laşe trageri de timp, tribune tot mai goale, iar Burleanu zâmbeşte mult şi construieşte puţin). Ne purtăm deloc onorabil cu tagma arbitrilor, care-s notaţi crâncen când greşesc chiar mai puţin decât confraţii lor din străinătate, dar nu primesc niciodată mai mult de 7 şi când – au fost cazuri! – conduc excelent. Despre juniori, nici nu mai vorbesc. Ca la noi, la nimenea!