Mircea Radu IACOBAN

Enorm a investit (şi a pierdut) România în războiul de zece ani dintre băsişti şi anti-băsişti! La noi, a face politică a însemnat să fii pentru sau împotriva marinarului, cale de mijloc nu există, orice alte ţinte sunt minore, orice alte dispute, neimportante. Cu energia de toate tipurile păgubos irosită de-a lungul unui deceniu, se putea săpa din nou Canalul Dunăre-Marea Neagră şi construi trei autostrăzi Comarnic - Braşov!

Singurul câştig este învăţătura de minte: nu-i deloc recomandabil să se instaleze căpitani de vas la Cotroceni. Sunt obişnuiţi să comande discreţionar şi să însemne autoritatea supremă, imposibil de contrazis, un fel de Dumnezeu adjunct ce emite, pe mare, şi certificatele de naştere, şi cele de deces, căsătoreşte, autorizează ceremonii funerare, pedepseşte şi recompensează conform devizei „statul sunt eu! – deviză pe care o preiau neschimbată şi-n exerciţiul prezidenţial. Nu-s vinovaţi până la capăt: aşa i-a învăţat şi i-a deprins marinăria că-i orânduită lumea, unul să comande şi ceilalţi să execute fără crâcnire, poveştile cu democraţia, Constituţia, Justiţia, n-au nici trecere şi nici căutare la bord. Dimpotrivă! Practic, România a irosit un deceniu în lupte sterile; dacă s-a mai dres şi s-a mai cârpit câte ceva pe ici-colo, s-a izbutit în puţinele răgazuri în care se mai ogoia disputa sus Băsescu/jos Băsescu! Din păcate, finalul mandatului prezidenţial este de tot lamentabil. Traian Băsescu nu-i un oarecine, este un politician inteligent, sagace, tenace, pe care l-au compromis tarele de caracter, poate şi anturajul (el şi l-a selectat!), dar, zic eu, mai ales mult prea firavul bagaj cultural. Nu cred că Iohannis este o soluţie, d-apoi chiar Soluţia. Naţia română va voi preşedinte român; să ne amintim că, deşi l-a preţuit şi respectat pe Carol I, poporul nu i-a spus niciodată altfel decât „neamţul”. Aduce a discriminare? Nu cred, asta-i istorie şi-atât.

 *

A-nceput să scadă ziua! După ce că zacem câte şapte luni în casă jinduind verdele verii, iată cum râvnitul anotimp pur şi simplu ni se strecoară printre degete: azi îl vedem, mâine-poimâine... n-o să mai fie. Şi cât de minunată e Bucovina acum, când frunzişul încă nu-i colbăit, sânzienele umplu văzduhul cu aromă de miere, margaretele smălţuiesc vesel poienile, coroana molizilor este tivită cu verdele crud al mugurilor noi, hribii de pe pârâul Floarei se iţesc rotofei de sub cetina tânără şi de sus, de la „Palmă”, obcinile par a văluri tot mai albăstrui până dincolo de zare... La Pensiunea „Lucreţia” de la Vama, a clocit păuniţa şi-a ieşit noua generaţie de codate, iar veveriţele obraznice intră pe fereastră în căutarea nucilor ascunse... O bucurie luminoasă şi tihnită ar fi peste tot şi toate, dacă n-am şti că ziua a început să se micşoreze şi nu s-ar apropia iar cele şapte luni de zgâit pe fereastră în aşteptarea primăverii...

 *

Onorabile comentariile trimişilor tv. la Campionatul Mondial din Brazilia, dar nu putem să nu constatăm deplina încuibare în transmisiile sportive a unor incorectitudini (devenite poncife) care ciobesc mai mult logica decât gramatica. Sintagma unanim utilizată „X degajează balonul” e-o prostie. Nu balonul este degajat, ci câmpul de joc. Dicţionarul spune că „a degaja”, din fr. „dègager”, înseamnă „a elibera un loc, a înlătura un obstacol, a debloca.” La fel de incorecte şi exprimările de genul „obţine un fault”, sau „beneficiază de un fault.” Faultul este infracţiunea, de obţinut, se obţine lovitura liberă. Iar să beneficiezi de o cotonogeală, asta-i, cum ar spune cine ştim noi, „total aiurea”.

 *

Ziceam că-i vorba despre un proiect cu termen ceva mai îndepărtat, dar guvernanţii chiar se grăbesc să ne lase cu doar 6.000 km. de cale ferată (din 20.000) în toată România. Şi asta taman când Uniunea Europeană recomandă resuscitarea trenului, mijloc de transport ieftin şi puţin poluant. Nici o şansă, însă, la noi: imposibil să se găsească fonduri pentru reabilitarea unei reţele atâta vreme lăsată în paragină, iar pe de altă parte, de ce să repari, dacă trenul nu mai are clienţi nici la marfă, nici la călători?

Aşa că... rămâne cum am vorbit în tren.