Cătălin MIHULEAC

Foarte fidele pentru zugrăveala tagmei poeţilor sunt versurile lui Serghei Esenin, din poemul „Omul negru”:

 „Ah, mi-s foarte dragi poeţii!

  Şleahtă de caraghioşi.

  Ei îmi amintesc povestea, cunoscută şi banală,

  Cum unei studente

  Pline pe obraz de coşi,

  Din mers,

  O hâzănie pletoasă, ros de poftă sexuală,

  Îi vorbeşte prins de vervă

  Tocmai despre univers.”

Traducerea îi aparţine lui George Lesnea, poet şi el, căruia i-a scăpat şi un dezacord cu această ocazie, fiindcă hâzănia s-ar fi cuvenit să fie „roasă”, nu „ros de poftă sexuală”.

Trecând peste asta, şi mie mi-s foarte dragi poeţii, cel puţin poeţii de muşama ai României de azi, care scriu versuri citite doar de ei, poate nici de ei. O şleahtă de caraghioşi şi, mai ales, de prestatori de pupături în cururile cu altitudine. Cu greu se găseşte un premier, un senator sau un şef de judeţ sau de oraş, căruia poeţii să nu-i ia la lucrat cadranul, cu precizia şi regularitatea limbilor de ceasornic.  

Poeţii României sunt în general urât mirositori şi nu pot fi numiţi „hâzănii pletoase”, fiindcă cei mai mulţi au chelii abundente. Poartă haine mototolite şi fără gust, pantofi scâlciaţi, şi umblă deghizaţi sub nişte bărbi care pot fi reciclate de industria periilor. Micile lor bunuri sunt cărate uneori de câte o geantă roasă de vreme sau de câte o sacoşă de plastic, cu care cutreieră de colo până colo, ca nişte pui de bogdaproste.

Nu m-ar deranja deloc viaţa lor, dacă nu aş trăi într-un oraş şi un judeţ (Iaşi) condamnate la subdezvoltare. Şeful de judeţ, care a condus ani buni şi oraşul principal, e celebrul Simirad. Iar linguşeala poeţilor a mers până acolo că l-au primit în Uniunea Scriitorilor (de unde capătă şi o pensie lunară), ba îl mai şi premiază din când în când (ultima oară, luna trecută, cu premiul literar „Nicolae Gane”).

Judeţul Iaşi e mort, oraşul la fel. Nici un proiect, nici o strategie, un aeroport de pe care pleacă două curse interne şi una externă, parcări care nu se construiesc, fiindcă primăria câştigă mai bine din ridicarea maşinilor parcate în locuri nepermise.

Mă uit cu invidie la judeţul şi oraşul Suceava, unde Flutur a atras un milion de euro pe zi, din fonduri europene. Bravo, maestre Flutur, asta înseamnă să fii gospodar! Tot respectul!

Maestre Flutur, dacă îl vezi pe la şedinţele PD-L pe Simirad, trimite-l undeva din partea ieşenilor! Dar fă-o în versuri, că omul e membru în Uniunea Scriitorilor!