Cătălin MIHULEAC

Pe timpul comunismului, cetăţeni ai Republicii Populare Polone obişnuiau să practice un turism comercial sau, mai curând, un comerţ turistic. Intrau în ţara noastră prin nord, pilotând micile lor maşini „Polski Fiat” - care imitau până la confuzie italianul Fiat 500 - opreau în bazarul Sucevei şi deschideau portbagajul, de unde scoteau spre vânzare mărfurile, axate pe ţigările Marlboro, pe cafea, pe blugi şi alte produse, foarte râvnite pe la noi.

Odată stocurile golite, cu maşinuţele „Polski Fiat” mult uşurate, polonezii se deplasau la Iaşi, unde schimbau, la studenţii străini sau la bişniţarii autohtoni, leii în dolari. Apoi, se întorceau la căşile lor din Polonia prietenă, numărau banii, puneau deoparte profitul, iar restul îl reinvesteau, reluându-şi turismul comercial sau, mai curând, comerţul turistic. Şi tot aşa. Turiştii comerciali „made in Poland” erau, în România, o prezenţă pitorească şi, mai ales, utilă.

Din păcate pentru ei, bişniţarii români, la care polonezii schimbau leii pe dolari, s-au gândit la un moment dat la o şmecherie, realizată în cârdăşie cu miliţienii, căci infractorul şi omul legii au avut mereu la noi relaţii prietenoase, de respect şi avantaj reciproc. Astfel, imediat ce schimbul „lei-dolari” se realiza, apăreau ca din senin miliţienii, care, cu o falcă în cer şi una în pământ, confiscau valuta. Totuşi, cu un rest teatral de umanitate, îi iertau pe polonezi, cărora nu le întocmeau cuvenitele procese-verbale, deşi traficul de valută era ilegal şi se pedepsea destul de nasol. După care, la un colţ ferit de priviri indiscrete, bişniţarul şi miliţianul făceau dolarii confiscaţi pe din două. Jumătate bişniţarului, jumătate miliţianului... Fiecare escroc cu partea lui.

Am avut curiozitatea să urmăresc destinele a doi astfel de bişniţari. Amândoi sunt azi mari, foarte mari oameni de afaceri. Unul dintre ei, proprietarul unui ziar de scandal, e şi prieten la toartă cu primul beţivan ca importanţă al ţării, ştiţi desigur la cine mă refer. La un moment dat, chiar i-a acordat acestuia sfatul său, când a fost vorba de identitatea unui viitor ministru de Interne.

Un sfat competent, să recunoaştem. Ca de la infractor la infractor.