Google
 
marţi, 24 aug 2010 - Anul XV, nr. 198 (4489)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,7794 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,3124 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Iulius Mall Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

Nota 1 la algebră

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Se apropie aniversarea Colegiului „Ştefan cel Mare”: 150 de ani de la înfiinţare! Am mai scris, în acest colţ de pagină, despre liceul tinereţii mele; adaug  alte câteva amintiri.

   Nu era deloc o perioadă fericită pentru şcoala românească: în 1953-1956, când se încerca schimbarea totală a macazului, trebuia musai să se ţină cont că „lumina vinde la răsărit”, aşa că orele de franceză ale prof. Apetroaie erau abia strecurate în umbra biruitoarei limbi ruse, predată de prof. Buciuceanu (tatăl Tamarei, cu care, peste decenii, aveam să izbutesc o răsunătoare „Chiriţa în provincie” la Naţionalul ieşean). Am avut parte şi de ore în care ni se preda geografia URSS (bastionul păcii e!). Nu mai ştiu dacă, în vremea aceea, liceul se numea „Ştefan cel Mare” – poate da, poate că nu. Oricum, eroii şi modelele „adevărate” proveneau exclusiv din spaţiul etic rus-sovietic, drept pentru care fiul primului secretar Ţurcanu (un om de treabă, fost mecanic de locomotivă la Depoul Iţcani) şi-a schimbat mintenaş prenumele, din Ion în... Ivan. Noroc de dascălii noştri, care, pe riscul lor, ţineau şi nu prea ţineau seama de comandamente şi directive (îmi amintesc o prelucrare publică a profesorului Iţcuş: „exagerase” cu susţinerea latinităţii românilor). Şcoala, numai de băieţi, era posomorâtă.

La ordinea zilei se afla munca voluntară. Unul dintre plopii de la intrarea în oraş, acum plin de scorburi, l-a plantat elevul Iacoban, în vreme ce taică-meu săpa la şanţurile ce urmau să delimiteze oborul (sau aşa ceva) din lunca Sucevei. Juristul Iacoban, preşedintele Judecătoriei Suceava, fusese dat afară în 1948 fiindcă întreţinea legături cu străinătatea (primise o scrisoare de la bunicul Haralambie, plecat din Comăneşti în Canada încă din 1912...) şi ajunsese, după peripeţii, impiegat de mişcare cu şapcă roşie în gara Iţcani. Lui îi datorez absolvirea: dacă n-ar fi fost, pe vremuri, coleg de liceu cu profesorul Nimiţan, rămâneam pe vecie cu media 1 la matematici, ştiinţă care, şi atunci şi acum, mi-a rămas la fel de nepătrunsă. Mă „mişcam” însă binişor în zona literaturii şi, în 1956, ziarul „Zori Noi”, care-şi avea tiparniţa în preajma Liceului, mi-a publicat o vitejească şi puştească recenzie prin care vestejeam cartea nu mai ştiu cui, motivând că nu respectă principiile estetice statuate de (desigur) sovieticul Bielinski.

Era, totuşi, ieşire în presă, izbândă mare pe atunci, drept pentru care prof. Ştefănescu, sastisit de însărcinările obşteşti, m-a rugat să-i scriu compunerile susţinute sub egida SRSC (Societatea Română pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii). Eram totdeauna prezent la conferinţe; Ştefănescu îmi făcea cu ochiul, mă umflam în pene şi mă prefăceam că iau notiţe. D-ale tinereţii! Elevii trăiau sub zodia marii sărăcii şi ne holbam cu mută şi adâncă admiraţie la paltonul de piele îmblănită arborat de exigentul Nimiţan. Costa o sumă astronomică, 1500 de lei (trei lefuri – noi bârfeam că şi l-a luat din meditaţii); profesorul îl purta cu mândrie demnă pe umeri până-n pragul verii, drept semn al prestanţei ce refuză alinierea la vestimentaţia „muncitorească” (şi aceea achiziţionabilă, atunci, doar „pe puncte”  - cartelă).

Dincolo de toate cele, carte se făcea. Poate şi pentru că alte preocupări, tentaţii, alternative, evadări, n-aveau cum să existe. Era singurul orizont, trăiam prin şcoală şi pentru şcoală. Ţinta elevului era să promoveze în anul următor şi visul nu depăşea achiziţionarea unei biciclete (n-am avut parte...) Nu ştiu cum arată acum pe dinăuntru şcoala românească, n-am predat decât câteva semestre în învăţământul superior; am însă vaga bănuială că mobilurile n-au rămas chiar aceleaşi şi interesul pentru carte în sine suferă de prea multe şi prea varii concurenţe, atât loiale, cât şi neloiale. Acelaşi Liceu l-a absolvit şi taică-meu; putea, la 92 de ani, să recite în latină şi să conjuge în greacă. Ştiu şi eu, acum, să recit din Puşkin, dar rusa am deprins-o în anii petrecuţi, după revoluţie, la Chişinău. Cu certitudine însă, m-am ales măcar cu o învăţătură (mare!) după şcolirea de la Suceava: pentru a răzbi, omul trebuie să se străduiască.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nota 1 la algebră.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.82/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.8 din 22 voturi
Nota 1 la algebră4.8522

Shopping City Suceava
Denis
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Optik Tataru - Servicii Optica Medicala Suceava
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei