Cătălin MIHULEAC

Tăifăsuiam într-o zi cu profesorul Ştefan Prutianu, binecunoscutul autor de cărţi de comunicare la editura „Polirom”, pe prispa căşii sale de la ţară, când nu ştiu cum veni vorba despre manipulare. Cred că eu am pronunţat cuvântul, cu o vădită lipsă de consideraţie, ca o concluzie la una din confruntările din campania prezidenţială actuală, când doi candidaţi, unul mai afemeiat ca altul, făceau caz de respectul pe care ei îl acordă partenerelor stabile de viaţă. Ca un general care ia apărarea unui soldat rănit de o grenadă, profesorul Prutianu a sărit în sprijinul cuvântului „manipulare”:

- Multor persoane li se zbârleşte părul când aud cuvântul „manipulare”, dar şi mai multe manipulează fără rezerve, mai mult sau mai puţin conştient. Copilaşul care scânceşte în covată îşi manipulează muma, din cel mai nevinovat instinct. Iar muma, la fel, îl manipulează pe mititel când îi promite un ponei cu picăţele roz, ca să obţină note mari la şcoală.

- Ei, fir-ar să fie, dar manipularea e întinsă peste tot! Înseamnă că Băsescu manipulează, când zice că ultima lui carte silabisită e de Cărtărescu şi ultimul film la care s-a chiorât e de Mungiu...

- Desigur, adică ăia doi sunt nişte valori naţionale bengoase; şi, cinstindu-le pe ele, Băsescu cinsteşte, sanchi, neamul românesc! Dar că tot veni vorba de dame: un brizbriz sau o floricică, dăruite de către bărbatul aprins la călcâie, pot fi şi ele scule de manipulare. Chiar şi complimentul e o armă de manipulare, mai eficientă decât ai crede, la prima vedere. Prin astfel de exemple, vreau să spun că manipularea nu are musai un caracter urât, cum se crede în genere. Aşa că, pe viitor, fii mai îngăduitor cu acest cuvânt. Dacă taţii noştri nu ne-ar fi manipulat mumele, nici noi nu ne-am fi născut şi n-am fi stat acum, de vorbă, cu peisajul ăsta mirific alături.

- Manipulăm chiar şi când urăm cuiva „Crăciun fericit şi un an nou cu bucurie”?

- Manipulăm şi când îi urăm unui bolnav de cancer „Însănătoşire grabnică!”

Abia acum, când am terminat de redactat articolul acesta, îmi dau seama că poate nu l-aş fi scris niciodată, dacă profesorul Prutianu nu m-ar fi manipulat.

Ah, manipularea mă-sii de treabă!