Cătălin MIHULEAC

Este miraculoasă împrimăvărarea ţării, dacă luăm la socoteală zburdălniciile clorofilei, facturile mult subţiate la întreţinere şi mai cu seamă vârful nasului, fericit – cum sublinia prietenul nostru George Topârceanu - că nu ne mai îngheaţă decât accidental. Dacă suntem însă meticuloşi şi întoarcem primăvara şi vara şi pe cealaltă parte, constatăm că şi dezavantajele lor sunt importante calitativ şi cantitativ, mai ales pentru locuitorii marilor oraşe, care nu intră decât ocazional şi prin intermediul operelor de artă în contact cu zburdălniciile copilăreşti ale clorofilei.

În primul rând, primăvara şi vara la oraş te împiedici la tot pasul de „agricultura edilitară”, cum numea Geo Bogza toată activitatea frenetică de scormonire a asfaltului, de săpare a tranşeelor stradale şi de îngropare a conductelor şi a firelor cu destinaţii tenebroase. Mergi încotro te îndreaptă interesele, dar trebuie să-ţi calculezi cu foarte multă băgare de seamă paşii încredinţaţi trotuarului, fiindcă la fiecare sută de metri poţi s-o sfârşeşti tragic, într-o groapă ori într-un şanţ, care te aşteaptă cu diametrele căscate sinistru, ca nişte rânjete de călăi.

Ah, primăvară şi tu vară, mulţi neciopliţi stropesc cu bale generozitatea democraţiei voastre! Să mai adăugăm şi mojiciile cetăţeneşti ale pachetelor de ţigări goale, ale peturilor şi ale altor ambalaje aruncate fără remuşcări pe jos, deşi coşul de gunoi e colea, la doar trei metri distanţă? Să amintim apoi, cu o neplăcută strângere stomacală, şi de stropii indigeşti de salivă, scuipaţi neruşinat pe trotuar, de îţi vine să intri în greva foamei şi a mersului pe jos, dacă eşti o fiinţă mai senzitivă?Să mai punem la socoteală şi alergătorii pe role şi pe biciclete, care, neavând educaţie şi spaţii proprii de manifestare, îi bagă în sperieţi şi uneori în spital pe pietonii fără vină? Sau de cerşetorii care te opresc din zece în zece metri, ca să te buzunărească de bani?

Sunt minunate primăvara şi vara, cu toată zestrea lor de dezgheţuri... Din păcate, primăvara şi vara sunt doar două, pe când mârlanii româneşti sunt, vai, atâta de mulţi!