TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
 
marţi, 7 iul 2009 - Anul XIV, nr. 156 (4142)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,8831 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0924 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

Yalta?

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Râvna cercetătorilor demontează mituri: publicând cele două volume de documente comentate „Românii în arhivele străine” (Iaşi, 2009), istoricul Gh. Buzatu mai şubrezeşte o legendă: „Yalta şi crucificarea României”. De altfel, autorul cărţii cu titlul aici evocat, Nicolae Baciu (Roma, 1983) recunoaşte, la pag. 178, că „Problema României nu a fost nici discutată, nici hotărâtă la Yalta. Soarta ei era dinainte decisă.”
Cu toate acestea, de zeci de ani circulă povestioara cu procentajele notate discret, pe colţul unui şerveţel de hârtie, cu târguiala celor trei mari şi cu tristul final – ţara noastră cedată 90% influenţei ruşilor. Documentele arată cu totul altceva şi, din punctul de vedere al României, mai condamnabilă chiar decât grobianismele lui Molotov şi Vâşinski rămâne atitudinea americanilor şi, mai ales, a britanicilor.
În oct. 1944, la Moscova a avut loc un lung şir de întâlniri între partea engleză (Eden, Kerr ş.a.) şi cea rusă (Molotov, Vâşinski), „onorate” din când în când şi cu participarea lui Stalin. Stenogramele acum publicate înfăţişează o aprigă tocmeală pentru procentajele dominaţiei asupra Bulgariei, Jugoslaviei, Ungariei şi, mai ales, Greciei. În decursul acestor lungi tocmeli, Eden a definit astfel poziţia Angliei: România „este o chestiune rusească”. Chiar dacă stabilirea la milimetru a fatidicelor procentaje rămâne mai mult sau mai puţin iluzorie, fiindcă nici până acum n-a fost inventat şublerul minune capabil să sesizeze abaterile de la cifra bătută în cuie, iar sovieticii oricum n-au respectat barem fărâma de 10% influenţă occidentală cu care fuseseră miluite România şi Bulgaria, s-a trudit îndelung şi din greu la împărţirea sferelor de influenţă în Balcani.
Cum americanii nu agreau din principiu astfel de cinice partajări, englezii şi ruşii au continuat în taină împărţeala între ei. Şi când, uneori, Moscova se arăta dispusă să mai cedeze câte ceva din acel înrobitor 90%, intervenea Churchill, care a telegrafiat în trei rânduri de la Londra, potolindu-şi emisarii: „acolo (în România, n.n.) nu suntem decât spectatori.” Deplasându-se în persoană la Moscova, a declarat în faţa lui Stalin: „România este treaba ruşilor” (9 oct. 1944). De altfel, în prealabil se semnase acordul de armistiţiu, care stabilea totala aservire a ţării (Vişoianu: „România are toate dezavantajele unei ţări ocupate şi toate obligaţiunile unei ţări eliberate”). Încercările de împotrivire ale delegaţiei Bucureştilor, condusă de Pătrăşcanu, erau imediat rejetate cu brutalitate de Molotov, cu asentimentul deplin al celor doi aliaţi (uneori participa şi americanul Harriman). Stenograful consemnează stereotip: „Ambasadorii Americii şi Marii Britanii sunt întrebaţi şi răspund că sunt de acord.”
Ceea ce-l va face pe Molotov să exclame: „sunt mândru că aliaţii noştri apreciază justiţia noastră!” Mai mult: la încercarea lui Vişoianu de a se include prevederea retragerii Armatei Roşii de pe teritoriul României odată cu încheierea războiului, ambasadorul britanic găseşte de cuviinţă să aprecieze că „România este îngrijorată fără motiv”, iar cel american, convins că ruşii vor respecta logica oricărei confruntări armate, dă asigurări în alb: „trupele vor fi retrase.” Când s-au retras… s-a văzut. Şi încă o surpriză: sintagma „Marea Neagră lac rusesc” nu-i patent băsescian, ci-i aparţine… lui Eden: „este lacul Uniunii Sovietice” (10 oct. 1944). De unde se vede că actualii noştri parteneri din NATO şi Uniunea Europeană ne-au livrat pe tavă, tunşi şi frezaţi, ruşilor, cu mult înainte de Yalta.
Iar istoria o scriu, totdeauna, învingătorii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Yalta?.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 19 voturi
Yalta?5.0519

Facos Suceava
Iulius Mall Suceava
LaStrada - Incaltaminte - Piele - Blanuri - Accesorii
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Toyota - Noul Yaris Hybrid
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei