La „Ierusalimul Neamului Românesc”

Chiar ieșit ameliorat din spital, gândul meu s-a îndreptat la promisiunea făcută prozatorului și jurnalistului Andrei Breabăn de la Suceava. Vineri, 15 octombrie 2021, mi-am zis: Fie ce-o fi, nu mai amân, merg la Suceava și de aici la Putna.

Este adevărat, când ieși doar ameliorat din spital și să te angajezi într-o călătorie singur câteva sute de kilometrii, trebuie să ai și o doză de curaj echivalentă și cu ceva nebunie. Dar, când vezi că bunul Dumnezeu este cu tine, când drumurile înspre credință te ajută, când ești iubitor de România, de legarea prezentului de trecut, când dorești să vezi Mormântul lui Ștefan Cel Mare, când vrei să vezi Mănăstirea pe care uriașul Mihai Eminescu a numit-o „Ierusalimul Neamului Românesc”, nimeni și nimic nu te poate împiedica să iubești năzuințele acestui popor cu conducători adevărați, cu foști mari și patrioți români, cu oameni care au făcut ceva pentru această frumoasă țară care, din păcate, astăzi, din cauza conducătorilor se zbate la coada Europei. Odată fiind foarte apreciată!

Și, la 19:07, am plecat cu IR, la Suceava, unde prietenul literat m-a așteptat în jurul orei 23. De la gară am mers la casa scriitorului de romane istorice numită Pensiunea „Leagănul Bucovinei”, titlul acesta mi-a generat o bucurie imensă, trebuie recunoscut că reprezintă o metaforă profundă. Dar, și imprimat pe pereții Pensiunii Steagul DACIEI străvechi, vatră milenară a neamului nostru. Seara aceasta prelungită la Pensiune a reprezentat un pas important înspre drumul ce urma în ziua de sâmbătă înspre Rădăuți și de aici mai departe înspre Putna. Dar despre frumusețile istorice și frumusețile actuale de aici de la Putna vom mai discuta.

Astăzi vom vorbi despre patronul Pensiunii „Leagănul Bucovinei”. Despre romanele sale istorice, despre cărțile pe care le-am primit. Așadar, voi începe romanul istoric în 2 volume „VITEJII MĂRIEI SALE (CNEAGHINA MARUȘCA”). Volumul I cuprinde 289 de pagini, este editat la „Timpul” Iași 2020 și este structurat în 8 capitole: S-a stins lumina; Vitejii Măriei Sale; Logofătul Mihu; Voinicii Măriei Sale; Castelul Huniazilor; Sărbători de iarnă la Târgoviște; De Bobotează; O zi de sâmbătă la Târgoviște. Trebuie reținut că autorul Andrei Breabăn a studiat și cercetat foarte mult imensa activitate a lui Ștefan cel Mare. Câteva dovezi pot fi edificatoare: Logofătul Mihu, fiul popii Juga de la Dorohoi, grămătic în vremea lui Alexandru cel Bun, ajunge în Sfatul Domnesc fiindu-i întărite de voievozi sate și moșii și se bucură de prețuirea dregătorilor pentru istețimea lui. Va juca un rol important și în pregătirea venirii la tron a lui Ștefan cel Mare.

Autorul, Andrei Breabăn, prin culegerile sale, în toate cele 8 capitole ale volumului I, intră în adâncul istoriei din vremea lui Ștefan cel Mare. Intră cu dragoste, cu  respect și cu mult patriotism, fiind mândru că s-a născut pe aceste meleaguri. Meleaguri colindate, meleaguri care au fost stăpânite și apărate de Marele Conducător de țară și de oști.

Scriitorul a intrat atât de adânc în analele istoriei, încât ne vorbește în ultimul capitol chiar și de cununia religioasă a marelui Ștefan cu Marușca, o primă soție despre care se cunosc puține amănunte deși este prinsă în pomelnicul de la Bistrița ca mamă a lui Alexandru, fiul mai mare al Voievodului, scriitorul redând pagini întregi privitoare la slujba de cununie, dar și faze încărcate de imaginație.

Volumul II, editat tot la editura „Timpul” din Iași în anul 2020, intitulat „Stăpân în Țara Moldovei, cuprinde 342 de pagini, structurat în 10 capitole: Logofătul Mihu; Scrisoare cu peripeții; Ultimele zile la Târgoviște; Bătălia de la Doljești; La Direptate; Sărbători de Paște în familie; Prințu Alexandru; La Chilia lui Daniil Sihastru; Pacea de la Overchelăuți; Stăpân în Țara Moldovei.

După cum se poate deduce, toate capitolele sunt deosebit de sugestive.

Toate capitolele ne dau direcția și ne îndeamnă să le citim că nu numai nu greșim, dar ne dau o stare de bine plină cu mândrie. O stare prin care – dacă citim - și aflăm ce preocupări, ce lupte, ce viteji erau, ce iubire față de Cultul muncii aveau înaintașii noștri. Ei s-au luptat, s-au jertfit, au muncit să ne lase o țară frumoasă și bogată. Dar astăzi ... Ce păcat! Mulți dintre noi, în frunte cu cei Din Capul Statului, prin gargară, prin nepreocupare, negociind în genunchi cu mai marii Europei, și-au bătut joc de ea, de mulți patrioți, de noi cei care o iubim. Felicitări, prietene literat, prin tot ceea ce faci.

Dumitru K Negoiță, Președinte fondator al Filialei Buzău a LSR, Membru UZPR, Red.-șef al rev. „Uscând o lacrimă”