Pentru cei care ştiu a preţui cultura, numele lui Mircea Radu Iacoban  a devenit, de multă vreme, unul familiar: dramaturgul premiat de către Academia Română, directorul editurii „Junimea”, al „Naţionalului” ieşean ori al teatrului „Luceafărul”, publicistul infatigabil, comentatorul sportiv, scenaristul pândit de fioruri romantice, prozatorul pentru care istoria a fost întotdeauna o pasiune de care nu s-a dezis.

L-am citit mai mereu şi constat că izvorul inspiraţiei sale nu a secat. Dimpotrivă. Un volum precum „Să vezi şi să nu crezi!” (Editura Muşatinii, Suceava, 2006), reuneşte o parte dintre editorialele pe care Mircea Radu Iacoban le publică într-unul dintre cele mai citite cotidiene ale momentului: „Monitorul de Suceava”.

E un spectacol al unei inteligenţe tăioase ca lama stiletului, o erudiţie neostentativă, filtrată prin întreaga fiinţă a acestui om  rezervat, care te priveşte oarecum ironic şi nu se dezvăluie cu uşurinţă, oricui.

După 1990, Mircea Radu Iacoban a fost supus unor atacuri suburbane, în majoritatea cazurilor, orchestrate de către nişte pigmei culturali.

N-a rămas în general dator, replicând prompt, prin texte de o ucigătoare efervescenţă.

Am senzaţia că detestă cel mai mult prostia agresivă, incultura drapată în frac, botezată pompos „modă a zilei”, exerciţiul năpârlirilor periodice...

Asemenea unui entomolog, Iacoban îşi fixează personajele la locul potrivit, într-un insectar ce se remarcă prin meticulozitate şi precizie a tuşelor. 

Străpuns de peniţa agilă a lui Mircea Radu Iacoban, cel vizat ne apare la adevăratele-i dimensiuni: e o biată gânganie beteagă, un liliputan rătăcit, bâzâind haotic între pereţii de sticlă ai paharului-închisoare... Îmi place la Mircea Radu Iacoban temeritatea elegantă cu care se implică în apărarea valorilor perene ale spiritualităţii româneşti, fără a deveni nici o clipă strident, păşunist, ori isteric.

E un înţelept care chiar şi atunci când îşi anulează adversarul, nu-l umileşte, gândind probabil în sensul biblic al îndreptării păcătosului. A citit enorm, e greu să-l surprinzi, detectează mai mereu impostura dintr-un text, o carte, sau o intervenţie, nu se lasă fascinat de facilele focuri bengale, încercările vieţii l-au învăţat să fie prudent.

Textele sale sunt adesea mici scenete de teatru, cu dialoguri savuroase, amestec de absurd, duioşie tipic moldovenească, evocări monumentale, observaţii amare şi exacte..

În toate - unul dintre condeiele cele mai autorizate ale României de astăzi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului SPECTACOLUL INTELIGENŢEI: MIRCEA RADU IACOBAN.

Comentarii