Google
AGRO DENMAR - Pepiniera Maia
AGRO DENMAR - Pepiniera Maia
AGRO DENMAR - Pepiniera Maia
 
vineri, 8 mai 2015 - Anul XX, nr. 104 (5916)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,7601 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,2726 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Iulius Mall Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Narcis SIRETEANU

Narcis SIRETEANU


Acest pamflet nu e un pamflet, dar trebuie tratat ca un pamflet

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Ştim represaliile atrase de câteva pamflete grafice, cum le spunem caricaturilor. Dar pamfletul clasic, meşterit din cuvinte, este ceea ce se pretinde, un model de armă care poate răni, chiar lichida? Să-i căutăm, deci, definiţia.

„DEX”-ul, într-o definiţie luată din dicţionarele „Larousse”, spune că pamfletul e o „specie literară (în versuri sau proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează tare morale, concepţii politice, aspecte negative ale realităţii sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc.”. „Dicţionarul de neologisme” ne expediază sec: „Scriere cu caracter satiric violent, diatribă.”

Aceste enunţuri – care marşează pe fibra satirică a pamfletului - sunt imperfecte, întrucât satira e doar o cale a pamfletului, alături de umor, parodie sau ironie. Iar un dozaj al ironiei cu umorul face ca nici caracterul violent să nu fie sigur.

Clasicul Paul-Louis Courier, în „Pamfletul pamfletelor” din 1824, insistă pe o trăsătură de bază a acestei specii de la graniţa dintre jurnalism şi literatură: concizia. „Un bob de acetat de morfină, într-un hârdău, nu se simte; într-o ceaşcă, provoacă vărsături; într-o linguriţă, ucide! Iată pamfletul!”

Fără acoperire la Courier rămâne afirmaţia că „în toate timpurile, pamfletele au schimbat faţa lumii,” David Randall, cunoscut instructor de jurnalism, zice că „e greu de găsit măcar un caz în care un articol de opinie a schimbat lumea. Singurul citat, faimosul <J’accuse> al lui Émile Zola despre cazul generalului evreu Alfred Dreyfus, era de fapt o scrisoare deschisă adresată guvernului, nu un editorial.”

Arghezi reuşeşte să traseze „cu văz” conturul pamfletului, în două scrieri intitulate „Pamfletul”. În anul 1916, în revista „Cronica”, scrie: „Pamfletul trăieşte prin sineşi, ca romanul, epopeea sau satira. E un gen literar, jumătate actual şi jumătate etern. E iute şi viu. Apar o mie de poeme frumoase şi abia se citează un pamflet suportabil.” Aşa era situaţia acum o sută de ani, că azi găsim greu şi un pamflet suportabil, şi o poezie suportabilă.

În 1925, Arghezi revine, în numărul 11 al revistei „Lumea”, delimitând lumea personajelor demne de pamflet: „Orice personagiu care poate deveni subiect de pamflet este, într-o oarecare măsură, ridicul prin diferenţa dintre calitatea lui socială, dintre aşteptări şi realitate. Tot pamfletul se inspiră din această diferenţă: condeiul se vâră aici şi scobeşte lărgind.”

Aplicând azi, dacă eşti premierul ţării nu ai voie să te împopoţonezi cu doctorate căpătate fraudulos, fără să devii „ridicul”. Condeiul pamfletarului „se vâră aici şi scobeşte lărgind.”

Arghezi continuă, cu pana sa de poet: ”Pamfletul e tifla, şi acestui gen i se cuvine o mână curată, elegantă şi chiar o bijuterie la degetul mic.”

Aici e aici. Dacă bijuterii pentru degetul mic se mai găsesc, cu mâna curată e greu. Arătaţi-mi pamfletarul român care se poate lăuda cu ea. C.T. Popescu? Dinescu? Cristoiu? Mircea Badea? Ei pot fi incluşi într-o categorie conturată tot de Arghezi: „Imitatorii, al căror număr dezgustător de mare face genul de ocară, sunt incapabili de invenţia personală activă, condiţie esenţială a pamfletului bun.” Doar la Dinescu invenţia personală e uneori simţită.

N.D Cocea, altă mare iscălitură autohtonă a genului, e de părere - într-un interviu publicat în 1933 de revista „Viaţa literară” - că „esenţiala calitate a pamfletului este sinceritatea şi onestitatea lui.”

Cocea recunoaşte la pamflet două proprietăţi aproape de negăsit în presa românească. Controlată mereu de diverse cercuri de interese, ea s-a îndepărtat de imparţialitatea cerută actului profesionist. Rareori găsim un pamflet sincer şi onest.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Acest pamflet nu e un pamflet, dar trebuie tratat ca un pamflet.
 Vizualizări articol: 1135 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 1 vot
Acest pamflet nu e un pamflet, dar trebuie tratat ca un pamflet5.051

Shopping City Suceava
DAREX AUTO - Showroom Botosani
Denis
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   O mică observaţie ... trimis de
( 8 mai 2015, 11:33:23
De ce-l amesteci pe Badea aici ? Lătratul nu este specie literară ... şi dacă-i dai un extemporal la gramatică - nu ia notă de trecere. Măcar ceilalţi amintiţi aici (minus Cristoiu) nu faultează limba română.

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Optik Tataru - Servicii Optica Medicala Suceava
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei