Narcis SIRETEANU

Parodiind un distih din opera unui poet român celebru, pe vremea lui Ceauşescu poporul înfometat făcea haz de necaz cu ajutorul unor versuri simple: „S-a pornit de ieri să cadă / Câte-un om flămând pe stradă.”

Acum, distihul poate fi adaptat: „S-a pornit de ieri să cadă / Câte un corupt pe stradă.” Un asemenea avânt au luat sinuciderile, în rândul corupţilor confruntaţi cu o Justiţie care, dintr-odată, nu mai e confecţionată din carton de proastă calitate, ci din oţel nervos, aspru şi tăios. Acum două săptămâni, a fost un avocat de-al lui Adamescu, săptămâna trecută un miliardar sibian... Şi lista continuă.

Au existat cărţi celebre care au provocat, la vremea lor, adevărate epidemii de suicid. După publicarea cărţii  lui Goethe „Suferinţele tânărului Werther”, au apărut chiar aşa-numitele „cluburi de suicid”, unde membrii, dezgustaţi de viaţă, se încurajau unul pe altul să-şi facă singuri de petrecanie.

Aceste cluburi, după câte bag de seamă, se reînfiinţează spectaculos acum în România. S-au pus deocamdată bazele, dar ele se vor extinde pe orizontală şi pe verticală. Sunt aşteptaţi în ele din ce în ce mai mulţi membri miliardari, biznismeni, magistraţi, politicieni şi mulţi alţii.

Cu toţii s-au mânjit cu un scop foarte bine definit: pentru a se bucura de o viaţă mai bună. Idealul lor a fost banul obţinut repede, cât mai repede, indiferent de mijloacele folosite. I-au tentat plăcerile şi luxul duse la paroxism. Vilele, automobilele şi şeptelurile de dame le-au pavat căile infracţionale. Dacă au strâns şase vile, au vrut-o şi pe a şaptea. După primul milion de euro, l-au vrut pe-al doilea. Au călcat pe cadavre, fără să le tresară un singur muşchi de pe faţă. Iar acum, când îşi abandonează plăcerile vieţii pentru a se opri direct în cazanele iadului, calcă moale pe propriile lor cadavre.

Ce mod filozofic de a se închide cercul! Uneori am impresia că Dumnezeu nu doarme.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.