Narcis SIRETEANU

Există un tip de atitudine a celor mici care poate fi numit „a trage tigrul de mustăţi”. În loc să eviţi pericolul întrupat de teribila felină, tu începi să o şicanezi, ca într-un film de desene animate. În lanţul trofic, viaţa e foarte diferită de cea a desenelor animate. Şi chiar de competiţiile sportive. Nu există meci tur, care să fie urmat de un meci retur, de o revanşă.

Băsescu trage şi el tigrul de mustăţi, ca într-un desen animat destinat micuţilor. În loc să trateze cu toată atenţia ameninţările cumplite venite din partea Rusiei prin vocea vicepremierului ei Mitică Rogozin, în loc să adopte, cum s-ar cuveni, cea mai gravă mină posibilă pentru un şef de stat, el se întreabă câtă votcă a băut respectivul, înainte de a scoate pe gură cuvintele care ne-au îngheţat sângele.

E rândul nostru să ne întrebăm, ştiind că nici şeful statului român nu e genul care să deşerte paharul în frapieră sau să-l îndrepte spre ureche, cât whisky a băut înainte de a da o asemenea replică. Dacă alţii nu-ţi cer ţie alcoolemia, tu de ce o ceri altora, Trăienică?

Cel care trage tigrul de mustăţi nu trebuie să aştepte prea mult ca să suporte consecinţele inconştienţei sale. Îl irită la început. El deja a făcut-o, în câteva rânduri. Deja ruşilor, dar şi nouă, românilor, ne-a tot arătat că îl interesează mai mult soarta cetăţenilor din Republica Moldova, decât din România. Tigrul nu e tras de mustăţi de ieri, de azi. Până la urmă, a reuşit să îl scoată din ţâţâni. Şi tigrul va reacţiona. Cu laba sa grea şi hotărâtă, cu colţii săi făcuţi să sfâşie până şi oţelul, cu mintea proiectată să atace, îl va face praf pe turbulent, dintr-o singură mişcare.

Lui Băsescu îi convine să se joace, făcând-o pe viteazul. În cazul unui conflict cu temutul nostru vecin, el, familia şi favoriţii săi vor fi la adăpost, la căldurică. Noi vom fi cei care vor plăti nota de plată. Că în viziunea lui doar la asta suntem buni: să plătim notele de plată.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.